White Temple. Thailand. Marathon

Daca ai ajuns in Chiang Mai sau esti chiar mai norocos si stai aproape de Chiang Rai atunci e musai sa dai o fuga pana la White Temple. “O fuga” nu e tocmai ceea ce se intampla defapt pentru ca in cazul nostru drumul a inceput de dimineata devreme si s-a terminat seara tarziu dar totusi daca va doriti mult mult de tot sa-l vedeti, atunci merita efortul. Nu te astepta insa la liniste si pace, chiar daca e vorba de-un templu budist, o sa te lovesti de mii de turisti care si ei si-au dorit la randul lor sa-l vada “mult mult de tot” 🙂 Ah, si sa nu uit, ia-ti pe tine ceva gros de imbracat sa nu suferi de frig, ca subsemnatii.

Anul trecut templul a fost inchis si n-am apucat sa-l vedem, ca atare a fost singurul lucru in materie de vizitat ce ne-a mai ramas de facut prin zona Chiang Mai-ul. Unde mai pui ca majoritatea tururilor includ, pe langa asta, si o excursie la Golden Triangle si la alte highlight-uri de prin preajma. Asa ca, ce sa mai … “ne-am scos”, ne-am zis 🙂 Sa vedem noi Burma colorata de la departare, sa ne plimbam 30 de minunte prin bazarele laotiene, sa te orbeasca albul Wat Rong Khun-ului sau sa ti se-ntoarca nasul de la atatea izvoare cu sulf … intre noi fie vorba, excursia nu prea merita efortul, asta doar daca nu te deranjeaza drumul, aglomeratia si heirupismul unui tur cu prea multe obiective.

Eh si daca te-ncumeti totusi, sa te duci, atunci Templul Alb te va suprinde. Mai intai prin culoare si apoi prin arhitectura si simboluri. Ai 45 de minute sa absorbi totul, asa ca grabeste-te 🙂

 I-a fost continuata constructia si gandita arhitectura de un artist local, Chalermchai Kositpipat pe numele lui, si sponsorizat tot de el cap-coada. Investitia a fost de 40 de milioane de baht adica in jur de 1 milion de euro. Enorm, stiu…dar asa-mi da la socoteala si asa ne-a spus ghidul … si wikipedia 🙂 Ca oricare templu budist si White Temple e un loc de meditatie si un prilej de a continua invataturile lui Buddha. Cel putin acesta i-a fost scopul declarat, la asta adaugandu-se si dorinta artistului de a capata nemurire. A lasat cu limba de moarte specificat foarte clar sa nu se perceapa taxe de intrare dar sa se accepte donatii, nu mai mari totusi de 10.000 de baht adica 250 de euro. Motivul: banu-i ochiu’ dracului, plin de tentatii si raspunzator pentru toate lucrurile nedorite. Doar acele sume ce trec de 250 de euro 🙂

 Buun, si sa zicem ca nu faci cale-ntoarsa si te incumeti sa urci podul ce te duce spre Nirvana. Asta nu inainte de a trece de toate tentatiile: maini care vor sa te-atinga, demoni care vor sa te-mbie, bani si alte dorinte mistuitoare, tuturor trebuie sa le faci fata daca vrei s-atingi fericirea suprema. In cladirea principala nu ai voie sa faci poze … pacat, mare pacat… sa vezi aici ciudatenia ciudateniilor. Te-ai fi gandit vreodata ca o sa stea Neo din Matrix langa Terminator, Michael Jackson langa Freddy Kruger, Hello Kitty langa Superman? Sau c-o sa vezi scene arhicunoscute ca prabusirea turnurilor gemene sau lupta continua pentru petrol? Nu-i asa ca nu te-ai gandit? Nu-ti imagina ca s-a jucat vre-un copil cu acurelele in templu sau ca-i vreo greseala amuzanta caci toate sunt pline de simboluri. Zei contemporani, figuri ale binelui, lupta continua cu oameni malefici si pasaje ce vorbesc despre distrugererea continua a planetei, sunt doar cateva dintre ele.

 Si dupa ce o sa termini de admirat cel mai probabil o sa urmezi fluxul de oameni, o sa te plimbi prin curte, o sa treci si de alte figuri grotesti si-o sa dai de al doilea mare simbol al locului. Unii spun ca-i cea mai fotografiata toatela din lume, altii spun ca-i cea mai somptuoasa, ideea e una singura: posesia si iar posesia. Daca templul este vopsit in alb si reprezinta mintea, toaleta e vopsita-n auriu si reprezinta corpul. Vorbeste despre bani, despre lucrurile materiale si despre cum e bine sa ne debarasam de ele. Si cum altfel sa te debarasezi daca nu … aruncandu-le la toaleta 🙂

 Cum va spuneam, Templul Alb este doar o parte dintr-un tur mai amplu. O sa vezi Burma de la distanta si-o sa traversezi Mekong-ul (Mae Nam Khong-ul Thailandei) pana pe-o insula micuta ce apartine Laos-ului, Don Sao pe numele ei. 20 sau 30 de minute tine toata distractia, caci atat ai voie sa stai fara viza. Timp in care degusti un whiskey c-un sarpe inauntru, te plimbi prin bazar si te-ntorci. Miroase a tourist trap, stiu … Mare smecherie mare daca-ti dai drumul si la wi-fi si-ti dai check-in in 3 tari intr-un minut: Myanmar, Thailanda si Laos  🙂

 In concluzie, Templul Alb e inedit, e frumos, e ciudat si merita vazut daca faci o magie sa dispara ca prin minune toti oamenii si sa ramai doar tu sa-l contemplezi. Unii-l considera kitchos sau prea modernist, dar ce conteaza? Ideea este ca restul obiectivelor merita putin spre deloc dar … fiecare cu piticii lui. V-am zis cum sta treaba cu ingramadeala si maratoanele pe care nu le mai plac deloc in ultima vreme 🙂