5 este numarul ce sta la baza bucatariei vietnameze. Si ca sa va dati seama ce important este, mai toate preparatele sunt facute sa-ti incante ochiul, sa-ti aromatizeze nasul, sa te ciupeasca delicat de limba, sa-ti gadile buricele degetelor sau sa-ti sopteasca ceva in ureche. Sunt deopotriva atragatoare, ademenitoare, crocante, texturate sau aromate. Si stai asa ca nu se opresc aici: la fel ca la thailandezi toate preparatele trebuie sa fie picante, acre, amare, dulci si sarate in acelasi timp si daca se poate sa fie si colorate, e nemaipomenit. Dar nu orice culoare, ce credeai? Alb, galben, verde, negru si rosu, doar atat! N-are rost sa-ti mai spun ca fiecare gust corespunde unui organ specific si ca fiecare culoare te duce cu gandul la pamant, la foc sau la apa…ce sa mai, o adevarata nebunie-n farfurie menita sa te echilibreze si sa te hraneasca intru totul nu doar sa-ti umple stomacul si atat. Nu degeaba se spune ca Vietnamul ar avea cea mai sanatoasa bucatarie din lume. Si adevarul este ca n-a fost masa fara o mana temeinica de salata sau de menta, de ceva verdeturi crude sau prea putin inmuiate-n apa fiarta, de-un ceai ca aperitiv sau de cativa muguri de fasole proaspat incoltiti.

Dar sa le luam pe rand caci Vietnamul nu se lauda el c-ar fi mare dar e cam lung si foarte diferit de la nord la sud. Si la fel de diferita e si mancarea de prin zonele astea.

 N-am prea intalnit mancare picanta in nord si va spun cinstit c-am suferit un pic din cauza asta caci ne place sa mancam picant pana scoatem flacari pe nas. E drept ca gasesti tratament iar daca servesti masa pe strada, atunci borcanul minune se afla chiar in fata ta si te poti servi dupa bunul plac. La restaurant, insa, picantul e lasat mai la urma si e gentil inlocuit de piperul negru. Un schimb acceptabil de roluri daca nu iti place mancarea foarte picanta.

 Tot in nord, noodlesii sunt la putere si nici nu e de mirare caci proximitatea Chinei i-au facut pe vietnamezi sa-i manance pana si la micul dejun. Pho-ul, de exemplu e o minune de supa servita dis de dimineata intr-un bol imens. Ai zice ca-i simplu de facut la prima vedere: o zeama chioara, cu niste noodlesi scufundati si niste frunze verzi presarate alandala. Dar nu, zeama e un amestec de ingrediente si e aromata pana peste cap, asta in timp ce noodlesii sunt prefierti si inmuiati un pic inainte de a se scufunda cu totul intr-un bol cat o banita de mare. Unde mai are loc un kilogram de verdeata-n farfurie?! Nu stiu, dar e musai s-o pui ca sa vezi ce-nseamna un Pho adevarat! De lime, usturoi, chili, menta sau lemongrass nici nu va mai spun, va descurcati la fata locului 🙂 De regula se serveste alaturi de carne, fie ea de vita sau pui si mereu e mancata cu lingura si chopsticks-urile! Daca sunteti vegetarieni, pho rau sa cereti sau mai bine sa scrieti, ca se spune diferit de la nord la sud. Ce nu prea-mi place la multe din Pho-urile mancate este ca se cam strecoara pe ici pe colo, prin locurile esentiale si cate-un praf de gust de ciorbita, galina blanca sau maggi si unele restaurante folosesc numai noodlesi la punga. Dar nu-ti face griji, o sa-i recunosti pe cei buni dintr-o mie si daca te-ncumeti sa mananci pe strada fii sigur ca o sa ai parte de o experienta autentica de la cap si pana la coada.

 Buuun, cum spuneam mancarea din nord difera fata de cea din sud iar unii ar spune ca Vietnamul s-ar imparti in 3 poli, adaugand in meniu si mancarea din centru. Si adevarul este ca din Hanoi incepand si pana-nspre Sapa nu prea te lovesti de gusturi puternice ca-n Hoian, de exemplu. Ca sa nu-ti mai spun ca nimic nu se pierde, totul se consuma, parafrazandu-l pe Lavoisier! Gheare, piele, ciocuri, gaturi, intestine, sange, carnuri exotice sau tabu, totul e consumat, fie ca snack, in loc de seminte la bere, fie ca o mancare simandicoasa intr-un restaurant fancy. Toate, in schimb au in comun prospetimea si timpul redus de gatire al ingredientelor. Hai sa zicem totusi ca-n Hanoi se fierb mai mult supele dar au o scuza: de la vremea capricioasa li se trage 🙂

 Cu cat cobori mai spre sud, lucrurile devin mai colorate, mai picante si mai bogate in fel si fel de arome. Cainii si pisicile dispar din meniuri, noodlesii se iau la intrecere cu orezul, fructele se regasesc in preparate iar mancarea devine mai picanta si mai dulce. Ma rog, vorba vine ca noodlesii sunt inlocuiti de orez, caci la baza aproape toti noodlesii sunt facuti din orez dar parca aici am intalnit mai mult orez in forma clasica decat noodlesi, ca-n nord. Eh, dar lasa asta, aici vei vedea baghete care stau sa plezneasca de umplutura multumita influentei frantuzesti ce i-au facut pe vietnamezi sa le transforme in niste placeri ale papilelor. N-ai zice ca promit prea multe la prima vedere dar cand dai de Mama Baghetelor care-ti crapa pe jumatate o paine rumena la foc lent, iti ameteste prin ulei doua oua mici, iti pune un triunghi de La Vache Qui Rit, un lemongrass, niste menta si ceva chili, o sa zici ca l-ai apucat pe Dumnezeu de-un picior si o sa-i ceri sa-ti mai faca o bagheta repede-repejor pana nu se duce gustul 🙂 Been there, done that asa ca nu uita: unde vezi scris bahn mi, acolo e de-ncercat o bagheta frantuzeasco-vietnameza gustoasa din cale afara. Mai ales ca nu le vei gasi la restaurant ci pe strada, de cele mai multe ori.

 Si daca ai auzit de Hoian atunci sigur ai auzit si de Cao Lau caci cele doua vin la pachet si formeaza cuplul perfect. Vei intalni Cao Lau numai in Hoian si numai in Hoian ai sa-ntalnesti Cao Lau. Originalul! Ce sunt? Noodlesi, evident! Dar nu orice fel de noodlesi, ci unii facuti dupa o anumita reteta, cu o anumita apa, cu un praf de cenusa de la un anumit copac si tot asa. Unii spun ca-s cu iz japonez, altii ca trag spre retetele chinezesti, cert este ca-s buni, interesanti si se gasesc doar aici. Nu te astepta insa la o supa de noodlesi ca-n cazul Pho-ului caci n-ai sa primesti asta in farfurie. Cao Lau este mai degraba o mancarica atinsa de un strop de sos doar, ce se mananca de regula cu bucati mici de carne de porc si cu un kilogram de verdeata, cum ne-am obisnuit deja.

 Pe langa Pho-uri, orez, noodlesi si Cao Lau-uri gasesti o tona de alte preparate ce fac bucataria vietnameza atat de faimoasa. Spring rolls, Wonton, Bun Cha-ul din nord si nu in ultimul rand tofu cat vezi cu ochii. Toate-s de neratat, daca mai poti de la atata supa de taitei 🙂

Ca peste tot in Asia, n-o sa te suprinda daca ai sa gasesti cel mai bun gust intr-un colt de strada, pe-un scaunel de plastic. Principiul e simplu: te asezi unde e multa lume, mananci si pleci caci vietnamezii nu stau mult la taclale cand vine vorba de mancare. De cele mai multe ori tarabele sunt specializate doar pe-un singur preparat asadar daca vrei sa mananci felul 1 si felul 2, te ridici si te asezi la alt restaurant care-ti face cu ochiul.

 Si daca nu stau mult la taclale la masa, asta nu se aplica si in cazul cafelei. De-aici chiar ca nu-i mai ridici. Da-i vietnamezului o cafea mica si tare, o punga de seminte, o masa si-un scaun si nu mai scapi de el 🙂

Despre dulciuri nu pot sa va spun decat c-am mancat cele mai bune chiftelute facute dintr-un amestec de cartof dulce, boabe de fasole si cocos, la pachet cu niste crantanele de tipul scoarta de copac, facute si ele tot din cocos. In Hoian se intampla asta.

Cat despre mancarea din Saigon n-am prea multe sa va spun acum si-o las pe data viitoare. Am ajuns mult prea tarziu si-am stat mult prea putin ca sa deslusim ce se vindea cu atata frenezie pe strada la ceas de noapte. Am dibuit doar niste forme uscate de sepie si niste amestecaciuni gelatinoase facute din te miri ce. Cert este ca spectacolul grandios spre decadent de aici face ca Sapa si Hanoi-ul sa para feciorelnice in fata Ho Chi Minh-ului…

Asadar, pofta buna de mancare vietnameza si nu uitati sa va plimbati si prin piata daca aveti chef sa priviti tablouri pictate-n culori nebune 🙂