To street food or not to street food in Luang Prabang?

Treaba cu mancarea a fost sensibila inca de la inceput asa ca ne-am tinut un pic mai departe de street food si de orice se mananca in afara zonei turistice desi, intre noi fie vorba, auzisem ca nici aceea nu-i prea safe dar ne-am spus ca nu e cazul sa fim paranoici 🙂 Venisem din Thailanda cu chef de incercat, de savurat, de de-toate dar am constatat ca street food-ul de exemplu, desi nu foarte diferit in ingrediente ca vecina de peste granita, se prezinta tern, saracacios, trist, necolorat, neatragator de parca ar striga “Nu ma incercati, nu-s bun nici macar sa merit o privire!” Ca sa nu-ti mai zic ca nu vezi nimic de praf iar daca in Thailanda totul miroase de la o posta si te ademeneste sa incerci, aici rareori te intalnesti cu un damf de usturoi in aer sau cu vreun miros de picanteala, de fiertura, de ceva. Totusi, cred ca-s delicioase toate asa cum delicios a fost si bamboo laap-ul care ne-a bagat in suferinta dar pur si simplu nu-ti vine sa le incerci 🙂

Unde mai pui ca nici igiena nu e cine stie ce, lucrurile se spala la gramada intr-o galeata cu apa, unde se ia grosul  apoi sunt mangaiate cu un pic de detergent si clatite la furtun. Verdeata e un pic data prin apa si apoi aruncata in wok, de manusi sau alte cele nici nu discuta 🙂 Nu zic ca prin alte parti street food-ul e laborator dar parca prea am auzit multe plangeri la adresa mancarii din Luang Prabang.

Pe masura ce te apropii de centru, lucrurile capata forme de gogosi, de briose, de foietaje, baghete, sandwichuri, cu alte cuvinte se poarta french-ul. Exista chiar o zona super renumita printre backpackeri, chiar la intrare in Night Market, undeva in dreapta, unde tonetele se intrec in care sa-ti ofere cel mai cel sandwich. Toate vand fix acelasi lucru, diferenta o face painea, care poate fi noua sau veche 🙂 Asa ca aici poti sa mananci un pranz cu tofu, avocado, sunca, ou, legume si altele, indesate intre doua felii de franzela taiata pe jumatate, cu numai 20.000 kip, ceea ce nu e deloc ieftin pentru un sandwich nici prea-prea nici foarte-foarte. Ce-i bun de tot aici si creeaza dependenta sunt smoothie-urile, ce-i drept variate dar nici ele ieftine. La cativa metri mai incolo un domn simpatic vinde numai pe timp de seara cu doar 10.000 kip mancare cat iti incape intr-o farfurie. Ghinionul nostru ca l-am descoperit fix un ultimele doua zile, caci mancarea era absolut delicioasa si ieftina. Ah, si totul vegetarian 🙂 Deci, imi retrag cuvintele pentru ca-n ultimele zile am reusit sa mancam cu mai putin de 200.000 kip si nu cum am zis in povestea anterioara 🙂

 Patiserii exista din plin, desi nu ne-au facut cu ochiul niciodata iar pe la restaurante se mananca variat si pe alocuri chiar asemanator ca-n Thailanda, asul din maneca pentru laotieni fiind tamarindul. Le place atat de mult incat il pun in orice, de la ciorbe si pana la salate si, intre noi fie vorba, ii da preparatului un twist interesant. Restaurantele abunda in preparate frantuzesti, italienesti si ce-i mai place turistului de prin zonele acestea, inecate toate in vinuri fine sau mai putin fine. 

Unele locuri sunt o oaza de liniste si boemie, daca mai ai nevoie de asa ceva in Luang Prabang, iar daca e ceva ce imi place cu adevarat aici cand vine vorba de restaurante este felul in care ele arata. Am asa o senzatie ca si-au bagat nasul prin managementul lor altii decat laotienii dar sunt frumoase si foarte cozy. Din pacate, majoritatea serviciilor lasa de dorit si cred ca asta-i buba bubelor. Pretul e destul de ridicat incat naste pretentii si e destul de greu pentru un turist infometat si scortos sa comande ceva si sa primeasca pe jumatate, de exemplu. Nu ne incadram in categoria asta dar am constatat un oarecare je m’en fiche-ism la capitolul asta. Adica e ok sa nu beneficiezi de ceva ce ai comandat, sa nu ti se aduca si punct asa cum la fel de ok este sa platesti pentru un serviciu gratuit, de exemplu, cu sorry-ul de rigoare. Iar problema asta se regaseste in cam toate domeniile si cam toate sunt legate de servicii.

Revenind la mancare, pe toate gardurile scria “Do visit Utopia Restaurant!” si bineinteles ca n-am incercat pana cand un voucher pe care-l primisem de la agentia cu care am mers in trekking ne-a lansat fix in gradina vestitului restaurant. Si n-am mai plecat de acolo vreo 3 seri la rand asa de frumos a fost! Asa ca …”Do visit Utopia Restaurant!” cand ajungeti in Luang Prabang 🙂 Au cel mai delicios veggie burger din oras si o Mekong Seaweed, un pic uleioasa dar salvata de o gramada de usturoi. Ah, o minunatie de savurat macar o data ca-i si cam sarata dar merge perfect cu un BeerLao sau c-o bere Nam Khong daca o gasesti pusa la rece 🙂

 Ce mi-a placut, desi n-am incercat a fost ca la unele restaurante iti poti gati mancarea asa cum o fac localnicii si diferit fata de alte locuri pe care le-am vizitat in Asia, adica direct la jar. 

Dulciurile cele mai in voga par a fi niste mini pancakes din nuca de cocos, aranjate frumos pe-o frunza de bambus, nu foarte dulci dar cremoase din cale afara. Iar daca treci peste faptul ca s-ar putea sa le mai scape o bancnota de 500 kip peste ele atunci cand iti dau restul, o sa-ti cam placa la nebunie 🙂

La balciul orasenesc despre care va spuneam, numai mancarea nu putea sa lipseasca, mai ales tot ce-i mic si se ia la punga sau se prezinta sub forma de satay si e dulce. Cu acadelele Angry Birds nu dai gres oricum ai da-o! 🙂

 Iar din categoria “mici placeri ale vietii” in excursia pana la cascada Kuang Si am mancat cel mai bun street food din Luang Prabang: cartofi dulci si porumb, toate coapte si-o punga plina de chipsuri locale facute din cartofi de toate culorile, cu un pic de morcov si cateva felii de banana. Deshidratate si divine! 🙂