/div>De prin toamna tot cochetez cu ideea de a face niste genti din materialele astea delicioase ale hmongilor. Ca nu stiam de unde o sa le iau sau sub ce forma se prezinta ele in realitate, asta e alta poveste cert este ca totul a pornit de la o jacheta cumparata acum ceva timp din Asia si care m-a fascinat din prima secunda. Asa ca in Ianuarie am plecat in calatorie cu un gand fix si bine pus in cap: am sa scotocesc peste tot pana am sa gasesc materialele minune. Si n-a fost usor deloc…lasa ca se gasesc greu si sunt bine ascunse prin cotloane intunecate dar parca hmoangele nu vor sa se desparta de ele nici in ruptul capului. Vreo 3 zile am tot dat tarcoale, am tot incercat sa negociem si sa ne-mprietenim. In a 4-a zi ne-am inmuitat sufletele si-am reusit sa ne-ntelegem un pic mai bine. Translatorul universal a fost calculatorul si ceva semne din maini si din cap, deci nici vorba sa-i aflam numele celei care ni le-a vandut sau macar s-o punem sa ni-l scrie ca sa vi-l spun si voua 🙂 Asa ca … Meet the vendor mai jos, doamna noastra de fier care-si iubeste munca, o apara si n-o vinde pe bani putini. Pana la urma, de ce-ar face-o? Cand totul e facut manual, cand nicio tesatura nu seamana cu cealalta si cand s-a mutat cu catel si cu purcel intr-o baraca micuta doar ca sa duca mai departe traditia unui hmong adevarat
span style=”font-size: 14pt;”>Asadar, in vreo 3 ore, pe-o caldura ce-ti lipea fiecare coltisor de camasa de fiecare centimetru de piele, am reusit s-o debarasam pe doamna noastra de cele mai colorate materiale si sa ne-ncepem povestea
Felicitari! Sunt minunate! Si felicitari pentru imbinarea culturilor in niste genti de calatori si visatori frumosi!
Multumesc, Simona, multumesc mult :*