Gata, ne-am hotarat, mergem sa vedem apusul de pe podul U Bein cu bicicleta! Si pe cat de repede am zis da! pe atat de rapid ne-am sucit. Nu stiu cum se face dar sambata traficul a fost mai al naibii ca in zilele anterioare asa ca am luat taxiul direct pana la templul Mahamuni Buddha si de-acolo … ne-om descurca noi. Zis si facut! Dupa cateva ture si cascat gura ca la balci (caci inainte de figura aurita a lui lui Buddha e un iarmaroc in toata regula) ne-a apucat foametea pamantului. Asa ca am scos Maps.ME si l-am lasat sa ne duca la cel mai apropiat restaurant. Si uite din ce ziceam ca azi ne facem plamanii oglinda, ia-o pe jos 2 kilometri si uita de plan 🙂
Trebuia sa mai pierdem vremea inca 2-3 ore pana sa plecam spre pod asa ca am facut o siesta lunga de tot la un restaurant gol si dragut, asezat pe buza lacului. I-am rugat sa ne cheme un taxi si ne-am dat seama ca demersul nu este asa usor ca-n alte parti asa ca dupa 40 de minute de asteptare ne-am suit intr-un pickup si ne-am asezat la drum spre U Bein, intr-un final.
Masini in stanga, masini in dreapta, podul plin, magazine de suveniruri, restaurante locale. O nebunie! Totusi, nu nebunia turistica specifica unui pom laudat, majoritari fiind, si aici, tot localnicii. Am mers de la un capat la altul si ne-am asezat strategic pe scaune de plastic, savurand o nuca de cocos. Gata, asta-i pohta ce-am pohtit!
Leave a Reply