Ai zice ca nu prea ai ce face in Hoi An si pana la urma, la prima vedere cine spune asta nici nu-i prea departe de adevar. Cu bicicleta faci cateva zeci de minute de la un capat la altul, shopping-ul e pe fast forward caci toate atelierele de croitorie si incaltaminte te imbraca si te-ncalta de pe-o zi pe alta, toate marile obiective sunt insirate ca margelele in centrul vechi iar restu-i usor si la indemana de atins. Asta pana cand apuci sa prinzi un pic drag de el ca dup-aia stii cum e cu indragosteala si petrecutul timpului impreuna? Tot ai vrea sa mai stai si sa nu pleci niciodata 🙂 Cam asta s-a intamplat cu noi!
Aproape fiecare hotel sau guesthouse iti ofera gratuit o bicicleta cu care sa te fatai de colo colo si daca nu, poti sa-ti inchiriezi linistit una cu cativa zeci de mii de dong pe zi (cum suna) Noi am stat intamplator dar foarte strategic la 4 km de plaja si la 2 km de centrul vechi asa incat sa nu ramanem vrajiti doar de un loc si sa ne incumetam sa mergem in ambele directii dupa bunul plac.
Centrul il recunosti de la o posta, pe masura ce cladirile se fac tot mai galbene, semn ca francezii au trecut pe aici si au stat ceva mai mult timp. Sau cel putin asa zic unii, ca de la ei se trage moda asta ingalbenita. Si cum Hoi An este singurul oras ce a trecut neatins de Razboiul din Vietnam, cladirile sunt multe, frumoase si vor ramane asa mult si bine sub aripa protectoare a UNESCO. Doar o casa turcoaz si puzderia de felinare mai sparge monotonia si daca nu intarziam o zi eram prezenti la ceea ce se spune ca e cel mai frumos spectacol al orasului, acela cand nu se mai foloseste curentul electric si totul e luminat de felinare, la fel ca pe vremuri. Dar hai sa nu ne plangem, ca n-a fost rau nici asa 🙂 Totusi, daca aveti in plan sa treceti o fuga si pe-aici, data de 14 ale fiecarei luni e cu noroc!
Mare traditie mare legata de aceste felinare. Ca sunt frumoase si-ti vine sa indesi doua, trei … zece in bagaj, asta nu e nimic dar fiecare strada, poarta, casa sau hotel are cel putin unul la intrare. Unde mai pui ca nicio mireasa nu rateaza momentul de a se poza cu ele ca mai apoi sa porneasca in graba catre Japanese Covered Bridge ca nu care cumva sa-i ia cineva locul. Adevarul este ca se face o coada de zile mari, pe uscat sau pe apa, caci toata lumea vrea cel putin o poza cu acest mic si dragut pod japonez. Dar cel mai mare si de pret simbol al hoianezilor.
E o nebunie sa te plimbi cu barca pe canalul principal, sa iti pui o dorinta si sa lansezi un felinar pe apa, sa asculti muzica ce iese din absolut fiecare difuzor al centrului vechi si sa stai asa pierdut cu ochii-n zare pana cand te trage cineva de maneca sau ploaia te zoreste spre casa. Asadar, daca esti mai romantic din fire, aici ti-e locul, daca nu, devii pe loc cel mai romantic om de pe pamant! N-ai scapare 🙂
Eh, si cand te plictisesti de atata romantism poti sa-ti incanti privirea si cu alte atractii. Locurile de intalnire de odinioara, de exemplu, sunt surse de inspiratie nesecate si ascund miliarde de simboluri. Dar viziteaza-le in timpul saptamanii, daca nu vrei sa mergi incolonat cu toata populatia Chinei sau a Japoniei 🙂 Si daca nu esti ca noi, adica mai ai inca spatiu in bagaj, e musai sa-ti faci aici o camasa, o rochie, o geanta sau niste pantofi. Nu e de trecut cu vederea, caci hoianezii au un mare talent la tot ce inseamna croit si in cateva zile te trezesti ca ai gata un costum ca dupa Neckermann. Totul e construit dupa marimea ta, rapiditatea si calitatea serviciilor sunt ridicate, unde mai pui ca daca visezi noaptea un avion de geanta, ziua sigur gasesti pe cineva sa ti-o realizeze in doi timpi si trei miscari 🙂
Buuun, sa zicem ca te-ai saturat si de centrul vechi si vrei sa te relaxezi un pic la plaja. N-ajungi chiar cu una cu doua, decat daca ignori minunatiile de campuri de orez si tot ceea ce-ti ofera ele la pachet: bivoli, rate si-o culoare dementiala de-un verde aprins. Loc bun sa-ti pierzi in fiecare zi cateva ore legate, sa cutreieri partea asta de oras in lung si-n lat si sa ai parte de liniste, broaste si multi … serpi 🙂
In drum spre plaja cativa parcagii iti arata frenetic sa-ti lasi bicicleta la ei in parcare, o sa-ti ceara 20.000 de dong si a doua zi o sa afli ca defapt costa 10.000 toata treaba. Dar nu te supara pe ei, mai bine obisnuiste-te cu asta caci vietnamezilor tare mult le place sa te ciupeasca de cativa firfirei la tot pasul 🙂
Plaja chiar ca-i loc de relaxare! Nici prea aglomerata, suficient de mare cat sa stai mai izolat daca vrei, sezglonguri, baruri, restaurante, tot tacamul. Am avut parte de-un soare arzator pana pe la 11 si de-un frig ce te zgribulea serios pe dupa amiaza.
N-or mai fi ele lampioanele facute din matase si nici podul acoperit nu mai leaga comunitatile japoneze de cele chineze. Poate nici Hoi An-ul nu mai e ce-a fost si acum in piata locala vezi doar o urma a ceea ce pe vremuri era un drum in toata regula, batatorit de o gramada de negustori. Si poate nici vietnamezii nu-s cei mai cinstiti de pe pamant si nici cei mai zambitori. Dar macar esti sigur ca atunci cand iti zambesc, inseamna ca te plac si atunci cand nu, inseamna ca trebuie sa faci pasi. Si pana la urma ce conteaza daca “plasatoarea” de pe plaja iti spune ca locul e “free” dar nu-ti arata si steluta din josul paginii sau ca baiatul cu parcarea te-a facut de cativa dongi? Pentru mine e clar: data viitoare cand mai venim in Vietnam, incepem cu Hoi An-ul si continuam drumul spre Sud. Dar mai zabovim un pic in fata unui Lao Cao si unei chitelute din cartof dulce si mango. Ah … si uite cum o sa vorbim noi data viitoare despre mancarea din Vietnam.
Pana atunci, voie buna si lapte condensat in cafele 🙂
Leave a Reply