Cafeaua vietnameza e fara doar si poate unul din lucrurile peste care n-ai cum sa treci cand ajungi in Vietnam. Mai ales daca esti cafegiu din fire, ca mine 🙂 Te lovesti de ea la fiecare colt de strada, te imbie cu fel si fel de arome si te face, intr-un final, sa te asezi pe un scaunel aparent incomod si s-o savurezi pret de cateva zeci de minute. Si-ti spun sincer, cu greu o sa vrei sa te dezlipesti caci subsemnata a baut si doua cafele la rand la cat de bune erau 🙂
Eh, uite asa, la vreo 100 si ceva de ani dupa ce francezii au introdus cafeaua prin locurile astea, Vietnamul a devenit al doilea cel mai mare exportator din lume, dupa Brazilia! Doar orezul mai avand curaj sa se ia la intrecere cu ea si sa castige la mustata.
Si pentru ca laptele proaspat era greu de gasit, l-au inlocuit cu cel condensat si bine-au facut! Cea mai cea gaselnita din lume si pansament pentru sufletul meu inecat in cafea. Ii da un gust … pfff, de-ti vine sa te lingi pe degete, un fel de ciocolata Milka topita dar cu gust de cafea. Ce sa mai, o nebunie!
Dar sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului si sa va marturisesc onest ca nu-i numai “vina” laptelui caci cafeaua nu se face ca prin locurile noastre, adica la espressor sau la ibric. Dupa ce-i coapta intr-un anumit fel si rajnita mai maricel decat suntem noi obisnuiti, e introdusa frumos intr-un soi de strecuratoare, tot de la francezi adusa. Dar, stai asa, ca nici strecuratoarea nu-i o strecuratoare normala, ce credeai? Are fundul dublu ce se infileteaza special cat s-o preseze un picut iar peste ultimul strat se toarna apa fierbinte si se asteapta picatura cu picatura sa iasa minunea de cafea! Laptele condensat se pune neaparat inainte si toata nebunia se bea neaparat intr-un pahar transparent din sticla.
Si nu numai laptele condensat e vedeta locala ci si oul sau iaurtul si chiar cafeaua cu fructe. Nu le-am gustat dar am auzit vorbe cum c-ar fi dementiale si ele. Calda sau rece, vine insotita sau recomandata s-o bei c-un ceai verde neindulcit. Nu de alta, dar e atat de tare incat doar un ceai sau o apa o mai poate imblanzi!
Bine-nteles ca Ha Noi-ul e raiul cafelelor si al cafenelelor dar eu m-am indragostit rapid si iremediabil de una ce era chiar vis-a-vis de homestay-ul din Hoi An. Thu Ha se numeste si se lauda ca e prin zona de prin 1971. Ce-are ea special nu e neaparat cafeaua ci atmosfera si placerea de a-i privi pe toti cum isi traiesc vietile. Pe la 9 si pe la 14 toata lumea e calare pe mese cu o cafea si-un ceai in fata, tot pe la orele astea vine mereu o doamna cu un brat de lozuri de cele mai multe ori necastigatoare. Proprietarul are doua table de sah si-un singur ziar ce circula pe la fiecare masa, pe pereti un televizor si doua calendare cu doua date diferite iar intr-un colt mese si scaune puse unele peste altele, cu autoservire 🙂
Tot spectacolul la un pret modic de 15.000 dong, adica in jur de 3 lei. Asadar, cam doua saptamani la rand, de doua ori pe zi, am “spart” 6 lei pe doua cafele si patru ceaiuri in cel mai pitoresc loc din Hoi An … dupa mine 🙂
Leave a Reply