Sadhus
Nu ne mai aducem aminte cum am ajuns in Varanasi si nici cum am plecat. De fapt, daca stam putin si ne gandim, parca am aterizat pe aeroportul international cu un nume ciudat si lung cat China. Si asta pentru ca aici uiti totul si esti. Te face sa te gandesti un pic la cum te cheama si aproape ca la fiecare pas te-ntreaba: “Bai, oamenilor, stiti unde sunteti? Ce naiba cautati voi aici?” Iar tu raspunzi c-o lunga pauza …
Laundry in Gange
ClarΒ Varanasi e “mult”. E cel mai “mult” lucru pe care l-am experimentat pana acum in India si in toata perioada de cand calatorim. Unii spun ca n-ai de ce sa vii aici in timp ce altii iti marturisesc ca experienta India nu va fi niciodata completa daca n-ai vazut Varanasi-ul. Noi credem ca experienta India nu este una completa daca nu vezi toata India caci e surprinzator de diferita de la un pas la altul.
Revenind la Varanasi, se spune ca face face parte din “Sfanta Εeptime”, adica dintr-un grup de orase considerante sfinte gratie zeitatilor care au trecut, s-au nascut sau au facut ceva considerabil in zona. Prin urmare, Varanasi-ul este orasul lui Shiva si este cel mai sfant dintre toate, punctele bonus venind de la Ganga sau, dupa numele de scena, Gange. Raul unde-ti speli pacatele viu fiind si care te-aduce mai aproape de Nirvana odata ce dai ortu’ popii si care-n cele din urma incheie ciclul vietii printr-o eterna recirculare. Sa mori in Varanasi este cel mai bun lucru care ti se poate intampla in toata viata ta de pacatos si, desi statul a construit incineratoare electrice unde pretul procesului este de doar 500 de rupii si intr-o ora ti se-ntorc rudele in viata la casele lor, va zicem ca sufla vantul prin ele caci nimic nu e mai sfant, traditional si ieftin decat sa fii incinerat pe malul raului, sa-ti manance caprele florile de la capatai, sa arzi 5-6 ore mocnit pentru ca mai apoi sa ti se imprastie cenusa in Gange. Pestii sa ti-o manace, altii sa-i mananci pe ei si, badabum, sa se-ncheie intr-o clipita ciclul vietii.
Cremation Ceremony at Assi Ghat
Cremation Ceremony at Assi Ghat
Daca aveti curiozitatea sa stiti cum se desfasoara tot procedeul va zicem doar ce-am vazut si inteleles noi de la fata locului. Pare-se ca-n ziua in care ti-a venit sorocul esti transportat instantaneu la rau. Nimic nu se intampla ca la noi iar procedeul, pe langa faptul ca e foarte rapid nu implica prea multe bocete si regrete eterne. Am avut surpriza chiar sa fim invitati sa facem poze de-aproape asta in timp ce rudele mai indepartate asistau de pe margine savurand o cana de Chai. Pasemne ca nu iau totul ca pe o tragedie ci mai degraba o eliberare si un tel catre care toti tind. Focul este aprins de cea mai apropiata ruda posibila printr-un ritual ce implica luarea lui dintr-un loc sfant, unde arde o flacara de cand lumea si pamantul care chipurile nu imprastie fum, miros sau alte reziduri. In apropiere sunt doar barbati, femeile asistand la ceremonice undeva de sus, fara contact direct. Nu toata lumea are privilegiul incinerarii supreme, copiii, femeile insarcinate, leprosii si alti cativa sunt categorii speciale cu care, sincer n-am aflat ce se intampla dar putem sa va mai spunem ca nu mare trebuie a va fie mirarea daca vedeti un corp plutind agale pe Gange. Practica, evident nu tocmai ortodoxa caci se spune ca raul este unul dintre cele mai poluate ever.
Gange at Sunrise
Mai in amonte de toate evenimentele vietii, femei linistite isi spala rufele in apa, ale lor si ale hotelurilor carora le apartin, si mai sus de asta alti oameni isi spala trupurile cu apa sfanta si sapun. Unii chiar fac si o gargara insotita de niste gesturi menite sa aduca recunostinta vesnica mamei Ganga. Locul cel mai renumit si de seama unde se intampla toate incinerarile esteΒ Dasaswamedh Ghat (Ghat inseamna trepte, ca sa fim intelesi din capul locului π ). Sunt vreo patru astfel de Ghat-uri, unele mai mari ca celelalte si toate (sau cel putin cele mai mari dintre ele) acomodeaza seara vestita ceremonie care poarta numele de Ganga Aarti. Ceremonie care, pe langa haina puternic turistica pe care o imbraca acum, in esenta este despre vesnica multumire pe care oamenii o daruiesc raului in schimbul luminii si binecuvantarii de care au avut parte in timpul zilei. Aarti-urile (niste lampi speciale manevrate cu delicatete de tineri preoti) se orneaza si se aprind cu lumanari ce ard in ghee (normal, doar, ce credeati? Ca intra vreun strop de uleias in viata vreunui indian? π ) pentru ca mai apoi, prin miscari repetate sa se ofere la schimb lumina, in semn de recunostinta. Daca sunteti cazati pe malul Gange-lui, n-aveti cum s-o ratati nici daca vreti. Incepe in jurul orei 19 si se termina cand va mananca tantarii π
Ganga Aarti in the evening
Ganga Aarti in the morning
Ghats, Cremation Ceremonies and Shiva Temples
2) nu e locul potrivit unde s-o faci pe temerarul si sa te-apuci s-o iei pe jos, sa-ti cauti un loc de cazare. Aeroportul e la 20 de kilometri iar orasul este atat de incalcit, mai ceva ca un labirint. Ia-ti un taxi care sa te lase la fixul fixului, in buza hotelului.
3) cu exceptia cazurilor cand esti invitat sa faci poze ceremoniei de incinerare, in restul procesului nu ai voie sa faci nici macar o fotografie. Ca se intampla asta la ordinea zilei, asta e partea a doua. Civilizat si frumos este sa lasi totul de-o parte si sa privesti doar.
4) pare-se ca daca vezi un mort venind, ai noroc de nu-l poti duce. Noi asteptam sa vina norocul, caci am vazut unul venind cu surle si trambite. Cum ii recunosti? Mai intai ciuleste urechea dupa clopotei zanganind s-apoi asteapta sa treaca un mini convoi grabit, c-o targa acoperita de flori portocalii.
5) locurile turistice merg mana-n mana cu cersetoria sau cu oamenii care vor sa faca un ban cinstit prin mijoace mai putin cinstite, nu-i asa? Ca atare, e posibil sa fii bombardat de pe strada de informatii cu privire la ceremonii, zei sau mai stiu eu ce. Lucru care, intre noi fie vorba, aduce ceva plus valoare culturii generale si nu e nimic rau in asta. Ba chiar am aflat lucruri interesante, s-o zicem pe-aia dreapta. Ti se cer in schimb, fie bani, fie o vizita la o mini fabricuta de matase. Noi ne-am lovit de varianta a doua si ne-am petrecut ziua ocolindu-l pe individ caci, deh, si romanasu` mai da tepe cand e plin pana peste cap cu “hai sa iti dau ceva ce nu mi-ai cerut, da’ dai si tu ceva la schimb”
6) neaparat neaparat trezeste-te dimineata devreme si mergi pe rau sa vezi rasaritul. O sa fii tu si restul turistilor din Varanasi, care, ghici ce?, nu-s putini deloc π Dar e frumos! Aglomerat dar frumos!
7) e mizerie! Peste tot si la orice ora! Sunt mai multe vaci aici decat in oricare oras din India. Te feresti la fiecare pas sa nu care cumva sa ti se intample vre-un noroc, daca stii ce vrem sa zicem:) Stiti pozele alea cu vaci care mananca din gunoi? Ei bine, sunt reale. Le stii si pe alea cu pui de catei la fiecare colt de casa? Tot aici le vezi. Sadhu acoperiti de cenusa care vor sa-ti apara-n poze? Aici ii gasesti! Iarba, droguri, bad karma? Se tin toate dupa tine si sunt rostite de te miri-ce guri. Tantari nenorociti care-ti sug toata viata din tine? Ei bine, da, ai ghicit! π Dar cine suntem noi sa ne punem cu orasul mai batran decat istoria, decat traditia, decat legenda, si de doua ori mai batran decat toate cele trei, puse la un loc. Cum zicea, Mark Twain, dragutul de el π
Leave a Reply