Trasee, planuri si nu numai

Bagaje si nu numai…

De acum un an si pana astazi, lucrurile nu s-au prea schimbat in materie de bagaje si lucrurile care le fac grele 🙂 Am mai redus cateva kilograme din partea hainelor, aceste placeri meschine si materiale menite sa ne faca viata mai frumoasa si pozele mai cu fainosag dar le-am pus la aparatura, cabluri si mataraie. Si de aici cred ca e cazul sa schimbam pluralul cu singularul si sa va raspund la cateva intrebari punctuale, inainte de a incepe un articol ce aduna toate nebuniile prin care am trecut, cu punct si virgula. Am devenit foarte atenta atunci cand vine vorba pe a apasa shutter-ul, nu mai fac poze bulk, nu ma mai tavalalesc pe jos daca nici trezitul devreme si nici rugatul de oameni nu ma ajuta sa decongestionez un loc si sa-l reduc la poza din capul meu. Si ca tot veni vorba de asta, am un film si dupa el rulez. Au inceput sa imi placa pozele “regizate” in materie de culori si tinute. Ma dau in vant dupa orice cred ca se potriveste cu ceea ce mi-am imaginat si imi place asta de nu mai pot 🙂

---

Doar bagaje …

Calatorim cu 20 de kilograme in bagajul de cala si 17 in cel de mana (impartit in 3 strachini nu tocmai egale:) ) N-am avut neplaceri costisitoare la check-in dar nici ca gasca prin apa n-am trecut tot timpul 🙂 Cebu Pacific cantareste tot ce misca si am auzit povesti cu oameni urcati pe cantar si cantariti cu tot cu cochilie 🙂 Lucru care, in cele din urma mi se pare fair dar cred, totusi, ca bagajele ar trebui cumva aduse la un numitor comun sau o adunare simpla intre numarul de kilograme al pasagerului si cele ale bagajului de mana. Cu alte cuvinte, nu vad de ce cele 2 kilograme in plus ale mele ridica o problema, iar  cele 7 regulamentare ale insotitorului sunt in regula, in timp ce diferenta de masa dintre noi este de 30 de kilograme? La Air Asia, spre exemplu, se cantareste tot ce pare suspect de mare sau de greu pentru a putea fi carat ca si bagaj de mana. Prin urmare, toate bagajele au fost atarnate de noi pentru ca nimic sa nu para foarte greu 🙂 Asadar, totul a decurs perfectisim dar nu dam garantie ca este reteta succesului si nici nu incurajam incalcarea regurilor pentru aceia dintre voi mai cinstiti ca Papa.

---

Aparatura …

Ca sa revenim la primul subiect, ca asa ne place noua, varza in articole, in scris, si-n cap 🙂 multi ne-ati intrebat ce aparate folosim, ce obiective avem, cu ce editam pozele si cam care-i spilul cu ele. Ei bine, raspunsurile sunt simple, dupa cum urmeaza: Am schimbat stilul pozelor, asa cum ati vazut deja, cu unul mai aproape de noi, mai tangibil si mai digerabil. Nu a fost o chestiune propusa ci am decis sa ne concentram mai mult pe obiectivul wide din dotare si ne-a placut rezulatul atat de mult, incat am zis sa-l lipim de noi si sa-l dezlipim la Sf. Asteapta 🙂 Ce-a fost propus a fost achizitioanarea unui Nikon D750, cu chiu cu vai si strangeri de curele, a unei drone si a unui laptop care sa acomodeze Lightroom, Photoshop si Filmora. Ajungem si la ele imediat, hai sa nu ne ametim de tot 🙂 In concluzie, folosim aparatul cu pricina mentionat mai sus de care sta atasat aproape 90% din timp, un obiectiv wide de 16-35 mm, f 4 si din cand in cand il schimbam cu unul de 50mm, f 1.4. Ah, daca ne intrebati de drona avem un Spark micut si rosu si care-mi face inima sa tresara ori de cate ori e in aer. Da, saracutul, are numai 300 de grame dar e viteaz si plin de personalitate 🙂 Pentru niste incepatori, e fix ce ne trebuie, fara prea multe complicaciuni inutile si aparatura de ti se incalceste mintea-n loc cand iti vine s-o folosesti. Am inceput sa procesam pozele numai in Lightroom si raaaaar spre rarisim ne scapa pe Social Media cate-o poza facuta telefonul. Mna, acum n-aruncati cu pietre, daca vreti viata reala si poze din spatele scenei atunci va invitam cu drag pe Youtube sau pe Instastories 🙂 Ca tot veni vorba de Youtube, sa stiti ca am inceput sa cochetam si cu video-urile (de aici si treaba cu Filmora, un program super simplu de folosit pentru procesarea filmelor) dar cred ca o lasam mai moale si sa se stinga de la sine intrucat mi se pare un chin sa incerci sa surprinzi totul, atat mobil cat si static, iar pentru cei ce-au reusit sa faca asta avem numai cuvinte de lauda 🙂

---

In Elvetia ne-a fost scos pana si cea mai mica urma de cablulet din cel mai mic buzunar al ghiozdanului, in timp ce-n India drona a fost masurata si analizata pana la cel mai mic detaliu. Pare-se ca nu ai voie sa intri cu ea sau cel putin, nu cu ceva mega greu si extrem de profesionist. In Thailanda am vrut s-o inregistram dar procedura dura atat de mult si era atat de inutila incat am sarit peste ea si, OROARE, am ridicat drona pe o plaja pustie, la Mama Naibii. Parerile sunt atat de impartite legate de utilizarea dronelor incat n-am vrea sa ne bagam in ele si sa le luam la periat. Va zicem doar ca bunul simt, respectarea intimitatii si neaventurarea prosteasca ar trebui sa stea la bazele oricarei “ready to take off” fraze 🙂 Evident ca nu strica sa va informati despre legislatia tarii pe care vrei s-o vizitati sa nu care cumva sa ramaneti cu obectu’ confiscat si cu buza umflata.

---

Vize …  

De data asta singura problema cu viza a fost cea din India cand cineva, nu dau nume, a completat nu un formular ci doua gresit si a trebuit sa dam inca 100 de euro pentru reaplicare. Din acest motiv dar mai ales din cauza faptului  ca aproape ca ziceai ca vorbesti cu roboti si nu cu oameni in call center am decis ca daca se intampla ceva, sa nu mai mergem in India chiar daca asta insemna sa aruncam pe Dambovita si cei 300 de euro cat a costat biletul de avion. N-a fost cazul insa. Am ajuns si-n India 🙂 Ne-am minunat din nou de cat de scumpa este viza pentru Thailanda, in timp ce-n Malaysia si Filipine intri ca-n branza si iesi asisderea. In Hong Kong s-a repetat povestea, in timp ce-n China … ei, despre China cititi mai multe aici.

---

Traseu …

Din China si pana-n Filipine, din Filipine si pana-n India. De aici si pana-n Malezia si mai apoi in Thailanda. Din Thailanda in Filipine iara s-apoi in Hong Kong, am stat cam 12 zile pe drumuri, am petrecut 70 de ore in avion, 45 de ore in masina, in jur de 60 de ore in tren, 20 de ore in ferry-uri si mai mult de 25 in van-uri. Am schimbat 25 de avioane, 9 trenuri, 8 masini, 8 van-uri, 2 ferry-uri, multe barci, si mai multe tuk-tuk-uri si infinite tricicluri. Nu mai pun la socoteala orele de asteptare prin aeroport, gari sau porturi ca sigur se dubleaza totul si ajungem s-o punem de-un concediu generos petrecut numai pe transferuri. N-am pierdut niciun avion, niciun tren, nicio barca si nu ne aducem aminte sa se fi intamplat mai mult de o intarziere de o ora la Cebu Pacific. Ca atare, totul a fost perfectissim, cu mici exceptii ce n-a tinut de noi sau de organizarea noastra. Am avut traseul stabilit pana in luna Martie si tot ce s-a intamplat din aceasta luna si pana in Mai a fost “arvunit” in cele 2 ore de internet mega rapid si gratuit in aeroportul din Kuala Lumpur. Asa au luat nastere 2 saptamani in Thailanda si inca o luna in Filipine (deh, n-avem imaginatie prea multa 🙂 )

---

Ganduri si socoteli … 

Ne-am propus sa ne mutam din tara de foarte mult timp insa anul acesta o s-apucam in sfarsit taurul de coarne si-o sa ne luam un bilet dus spre … Filipine. E dificil sa va spunem de ce am ales aceasta tara care n-avea nicio sansa de revizitare daramite de mutare permanenta dar hei, e cineva care poate sa explice dragostea fulgeratoare? 🙂 Ne-am indragostit de Palawan si de oamenii de acolo, de peisajele ca rupte din Jurassic Park, de atmosfera, de gusturi, de mirosuri, de verde si de albastru, de adieri, de stropi de ploaie…Mna, n-are sens sa va umplem 10 pagini de blog, ca ati prins ideea 🙂 O sa-ncercam sa ducem viata pe care o visam si pe care o simtim doar cateva luni pe an. Am vrea sa fie asta tot ceea ce vom trai de acum inainte. Nu stiu cum sau in ce masura va afecta asta activitatea pe blog sau pe Social Media, stim doar ca ce va fi, va fi si asta este tot ceea ce conteaza pentru noi in momentul acesta 🙂

---

Planuri pe termen scurt …

In viitorul apropiat avem 3 escapade planificate, dupa cum urmeaza: doua saptamani in Sud-ul Spaniei, o sapamana in Suedia si cateva zile in Delta Dunarii. Scurt si la obiect, ca sa stiti de noi si sa va raspundem si la curiozitati 🙂

---

Ganduri … 

Spre final, as vrea sa va spunem ca nu credem in retete ale succesului si definitii ale calatoritului suprem. Cu alte cuvinte, cu sau fara aparatura, cu sau fara drone, cu sau fara rochii aruncate-n vant, puteti calatori si puteti simti. In joc, pentru noi, raman doar chibzuinta si responsabilitatea, grija pentru tot ce-i in jurul nostru si diminuarea impulsului hraparet pe care vrand-nevrand, il ai cateodata cand esti pus fata-n fata cu ceva ce crezi ca n-o sa mai vezi in veci. Am invatat sa respectam mai mult si sa iubim mai mult, sa judecam mai putin, sa nu dam sfaturi aiurea-n tramvai si mai ales, sa nu scriem prescriptii. Asa ca mai spunem inca o data, chiar daca riscam sa fim plictisitori, sa faceti ce simtiti, cum simtiti, sa va lasati ghidati de bunul simt si moralitate si sa n-ascultati nici macar de ceea ce zicem noi. Sau hai, poate doar atunci cand n-aveti incotro 🙂 Va dorim calatorii multe si-ntelepte!