Hai ca am facut ce-am facut si iar n-am ajuns in Baguio, si nici in Banaue si nici in Sagada. Si daca anul trecut ne speriau drumurile de 12 ore cu autobuzul, acum ce scuza mai avem? 🙂 In fine, long short story, trebuia sa mergem cu Christine dar pentru ca n-a putut ne-am adus aminte de-un pliant pe care l-am luat anul trecut de la o agentie din El Nido si care prezenta foarte frumos o incursiune la un trib local. Asa ca am decis sa mai lungim un pic vizita in Palawan si sa nu ramanem doar in Port Barton. Zis si facut, din Vietnam ne-am luat bilete de avion si ne-am pus cap la cap planurile pentru El Nido. La fata locului, Doamne Fereste sa se lege ceva 🙂 Zborul a fost intarziat, rezervarile de la hotel date peste cap, zile in plus de stat in Puerto Princesa, van-uri salvatoate la miez de noapte catre El Nido si colac peste pupaza, nici tribul n-a mai fost de gasit. In oras nimeni nu stia de existenta lui, agentia de la care am aflat de el dadea din umeri, noroc cu cei de la hotelul nostru care au zis ca stiu si ne-au luat banii pe un overnight la cort, fara urma de trib 🙂 Dar asta e alta poveste.
El Nido-ul nu s-a schimbat prea mult ca vibe desi au aparut o gramada de restaurante, masaje iar traficul aproape ca s-a aglomerat ca-ntr-o zi de luni pe Magheru. Glumim, dar e un pic cam aglomerat fata de anul trecut. Tutusi, punem accentul pe “vibe” caci de schimbat e cam schimbat dar incearca sa tina cu dintii de atmofera relaxata ce l-a consacrat. Daca va reusi sau nu, ramane de vazut … Tonete de falafel langa bagel, pizza la cuptor de lemne langa burgeri vegetarieni, restaurante grecesti langa tapasuri si iuteli mexicane … mai, baiatule, ce-i asta? Pai asa ne-a fost vorba: sa te lasam cu bine si sa te gasim la brat cu tot felul de natii? 🙂
Buuun, si pentru ca eram deja in intarziere ne-am luat camera in primire pe la 3 dimineata si-a doua zi da-i si cauta excursia la tribul cu pricina. Aveam in plan sa stam vreo doua nopti acolo iar restul zilelor sa le petrecem pe plajele din jur. Cum v-am zis, tribul e de negasit in realitate, in timp ce pe Google pare ca cineva mai misca prin preajma. Ce s-a intamplat cu ei, nu stim si nici n-am avut cum sa aflam … cert este ca am sfarsit prin a ne petrece o noapte la cort, intre doua island hopping-uri pe care le mai facusem si anul trecut si care nu erau incluse in planul initial.
Si daca suna ca regret, ei bine a fost o experienta ce ne-a lasat cu un zambet tamp imprimat pe fata mult timp de atunci incolo iar daca ajungeti prin zona, neaparat sa mergeti intr-o excursie de genul asteia ca s-ar putea sa va placa la fel de mult ca si noua.
Turul a inceput ca de obicei pe la ora 9-10, a continuat cu aceeasi masa gatita pe barca si servita pe-o insula pustie de care ne era un dor chiar daca singurele lucruri pe care le puteam manca au fost fructele si orezul inmuiat in sos de soia cu ceva rosii, o tona de castraveti si lamaie si s-a terminat pentru noi pe plaja ce-avea sa ne fie adapost pana a doua zi de dimineata.
Ca ghidul nostru s-a trezit cu niste prieteni acasa si nu s-a mai intors la noi, asta e partea a doua. N-am ramas insa ai nimanui, caci locatia avea doi paznici, unul bucatar si altul “amenajator” de cort iar dupa lasarea serii au mai venit 3 suedezi, pe care, since,r nici nu i-am simtit. Aveam sa aflam a doua zi si de ce: venisera la bal si cand colo, nu aveau cu cine sa petreaca 🙂
Niste noodlesi, niste rom, o bere si un foc de tabara mai tarziu aveam sa fim martorii unui spectacol greu de descris in cuvinte. Dar cum devenim sentimentali cand avem un apus in fata, liniste, nisip pe talpi si bezna in jur, va spunem ca iti venea sa aplauzi fiecare val si cu greu puteai sa contii toata petrecerea ce parca se dadea doar pentru tine. Bine, bine … poate a fost si de la prea mult rom :))
Plaja nu e cine stie dar nici nu iti trebuie mult ca sa te simti minunat. Si cand zgomotul barcilor dispare in noapte si ramai asa, singur in pustietate, mai mai ca iti vine sa-ti petreci toata viata vrajit de sentiment. Noi am plecat cu promisiunea ca ne cumparam un cort si echipament corespunzator si “bye-bye” Bucuresti aglomerat si mega calduros pe timp de vara.
A trebuit sa dam o tura si pana la Nacpan, ca deh, nu se putea altfel. Asa de mult ne-a placut data trecuta incat trebuia sa mergem s-o salutam, daca tot suntem prin zona. Inchiriat triciclu, us usual, mers prin niste peisaje dementiale scaldate intr-o ploicica mocaneasca demna de tropice, platit taxa de 50 de pesos si iata-ne ajunsi. Opa, dar ce s-a intamplat? Ce-i cu atatea sezlonguri, de ce nu poti sa mai ajungi la Twin Beach si ce-i cu atata lume? Ne-am luat portia de amintiri si pe la 2 am plecat cu scartait de roti, fara a mai trece si pe la Las Cabanos dar cu 100 de ciupituri pe cap de om din cauza criminalelor de musculite de nisip. Si daca tot am amintit de ele si cand am vorbit despre Koh Rong, ei bine, haide sa vi le prezentam ca sa stiti sa va feriti de ele. Daca puteti, ca deja daca una va da torcoale alte 10 se infrupta deja din tine. Sunt creaturile alea mici, cu aripi albe si fate de sfinte, care se aseaza pe tine cand e vremea mai ploioasa si mohorata sau cand te racoresti si tu ca omul la umbra. Si care-ti fac niste buboaie de nu-ti trec nici in doua saptamani iar colac peste pupaza iti mai lasa si niste semne de toata frumusetea. Sunt specifice mai degraba plajelor putin exploatate si daca simti prezenta uneia, ia-o repede la sanatoasa si saluta-le din mers 🙂
Concluzionand, Palawan, nu scapi asa usor de noi! Dar tu, El Nido, de ce vrei tu sa ne uiti fetele? Chiar asa, de la an la an te schimbi pana nu mai ramane nimic din ce era odinioara? Oricum, te-am dat pe Por… dar nu, nu va spunem nimic deocamanda 🙂
Pfoaai…pare o minunatie de loc!:) Iar ideea cu facut bagajele pt cateva luni cand la noi e iarna, si cutreierat locuri faine si insorite, e muult prea tare!
Si uite-asa, si noi ne-am gandit sa ne plimbam prin america de sud la anul, cat ne tin picioarele, iarna si cheful de descoperiri! :)) Sa vedem ce iese! puuup!
De abia astept si eu sa vad pe unde va umblu picioarele caaaciiii America Latine e un loc unde, DOAAAAMNEEE, vrem sa ajungem de-o eternitate. Va tin pumnii sa aveti cea mai minunata experienta :>
Multuuu! :)Si eu abia astept! Ne doream de mult sa ajungem la Machu Picchu, iar un alt vis era un sabatic de la viata corporatista:)), asa ca am zis de ce sa nu combinam 2 in 1 si sa vedem mult mai mult decat Peru din America de Sud…sper sa iasa asa cum imi imaginez, sa strangem muuute povesti, amintiri, poze si peripetii!
Apropo, imi place super mult cum scrii, iar pozele sunt bestiale. Spor si voua la planificari si cat mai multe aventuri!
Multumim muuullllttt si multa succes. Sa colindati si sa traiti frumos :*