Maldivele altfel. Experienta locala

Bun venit intr-o alta calatorie. Atipica fata de ceea ce mult si des vedem scris sau aratat despre Maldive. Nu zic ca ceea ce, marketizat intens, ar fi rau sau neadevarat insa Maldivele are si o alta latura. Locala, rurala, cu iz de backpacker… normala.

Am calatorit in Maldive la inceputul lui Iulie (e musai de amintit mereu, in fiecare articol prezent si viitor despre aceasta destinatie). Am vrut sa bifam 3 feluri de experiente care sa cuprinda high-end luxury resort, affodable luxury si local island vibe. Noi le-am “gustat” in ordinea spusa mai sus insa pe blog am vrea sa le luam de la cap la coada reiterand, asa cum am scris si aici, ca am fost intr-un trip de promovare al acestor locatii, activitate ce n-o sa umbreasca nici macar un centimetru de recenzie obiectiva (cu un putin subiectivism ca deh, nu se poate altfel 🙂 )

Am ales sa vizitam Dhigurah si Thulusdhoo, iar alegerea ne-a fost facilitata de cei de la Indulge Maldives despre care avem numai cuvinte de lauda. Este o agentie de turism australiano-maldiviana ce se ocupa de pachete turistice pentru toate buzunarele. Pentru absolut toate! Mi-a placut usurinta cu care am comunicat cu ei, felul in care au fost puse intrebarile in asa fel incat sa luam cea mai buna decizie si absolut tot ajutorul, de la informatii, tips and tricks si pana la asistenta, pe care ni l-au dat de la inceput si pana la finalul colaborarii. Le-am explicat ca am vrea sa vizitam cateva insule locale si din mai multe variante date le-am ales pe cele doua, pe care, daca n-o mai lungesc mult, o sa si incep sa le detaliez… aaaaacum:)

Dhigurah

Dhigurah inseamna “Long Island” in Dhevehi si are si de ce sa fie numita asta (vezi prima poza cu care ne-am inceput articolul). Are 3 kilometri in lungime si doar 250 in cel mai lat punct. In capatul ei sudic se termina cu o limba de nisip pe care, daca te straduiesti putin, poti sa mergi pana la resortul de lux vecin, Lux South Ari. Sa ramanem pe insula, totusi, si sa continuam prin a va spune ca este putin departe de Male si ca poate fi accesat inclusiv cu speedboat-ul in doar 2 ore de capitala sau cu un avion domestic pentru doar 20 de minute.

Noi am fost cazati la White sand Dhigurah pentru 3 nopti iar in pachet am avut incluse doua excursii (Manta Ray si Whale Sharks) si un regim de masa all-inclusive. Resortul are, din punctul nostru de vedere, amplasarea ideala (asta daca ar conta cumva cele cateva sute de metri in plus pe care ii poti face intre punctele de interes) insa ne-a placut ca e fix la buza “junglei” si ca puteam merge pana la limba de nisip fara sa trebuiasca sa luam tot satul la picior.

Camerele sunt curate si modeste, hotelul are si o terasa pe acoperis iar mancarea este foarte buna (aveam noi sa aflam prin comparatie cu urmatoarea destinatie 🙂 ) Vis-a-vis se desfasurau niste lucrari de constructie, prin urmare ziua era un pic de galagie insa niciodata atat de deranjant cat sa te faca sa-ti faci bocceluta si sa pleci.

Ce aveam sa vedem prin comparatie este ca insula este acoperita in a doua jumatate spre sud de o padure deasa de palmieri si alti copaci tropicali si ca este o placere sa te plimbi si sa asculti sunetele naturii. Ne-a facut sa ne transpunem in zone de care ne este dor si dupa care suspinam si acum (Taman Negara si Port Barton, pentru cei care ne urmaresc demult 🙂 )

Nu cred ca as putea niciodata sa exprim cat de mult ne-au impresionat cei de la hotel si cat de serviabili (in mutenia lor specifica unui om care nu stapaneste foarte bine engleza) au fost (sunt convinsa ca in general si nu cu noi, in particular). Cu riscul de a repeta ce-am scris si in articolul anterior, usurinta cu care totul se imbina si se combina ne-a lasat cu gurile cascate, mai ales ca avem experienta traitului in Filipine, intr-o zona poate chiar mai norocoasa decat o insula de 3 km in mijlocul Oceanului Indian. In mod cert resursele sunt greu de gasit si costa enorm sa le aduci pe insula insa lejeritatea cu care totul ne-a fost pus la dispozitie ne-a impresionat profund. Poate au mai multa experienta sau alta constructie genetica insa daca inchideai ochii pentru o secunda, jur ca aveai impresia ca esti la cel mai scuturat hotel de 5 stele in care ai dupa tine cel putin doi butleri personali 🙂 Asadar oamenii ne-au imbuibat cu mancare si ne-au tratat cu cine si mic-dejunuri romantice pe malul marii dupa cum urmeaza:

Ce este aproape la fel de frumos ca serviciile acestui mic hotel de 3 stele (si ar fi putut sa fie frumos pana peste limite daca aveam si norocul unei … intrevederi 🙂 ) sunt excursiile pe care le poti face de aici. Acum, vine o intrebare legitima: cum e posibil din 400 de rechini balena care se invartesc si se sucesc prin apele atolului Ari de Sud noi sa nu vedem nici macar unul in cele doua excursii facute? Cum? Cum? Cuuuuum? Asta e doar un fel de-a spune sa ne intoarcem si sa perseveram? 🙂 Cu alte cuvinte, nu am avut norocul de a vedea rechinii balena, chiar daca erau conditiile perfecte pentru ei si chiar daca i-am cautat de ne-au sarit capacele cu doua tipuri de barci. Cu cateva zile inainte au fost vazuti doi dandu-si tarcoale (caz rar intrucat sunt solitari iar atunci cand isi simt prezenta in apa se invarteste unul in jurul celuilalt asemenea cainilor). In fine, asa ne trebuie daca am fost si trait in Filipine pentru atatia ani si n-am avut niciodata curiozitatea sa ii vedem (mai ales ca sunt si exemplare mai mari ca cele din Maldive si nu, nu vorbim despre cei din Oslob, hraniti si atinsi si vai de mama lor). Pisicile de mare au fost si ele greu de gasit (o sa vedem in articolele viitoare ca am fost mai norocosi in atolul Baa) insa o testoasa simpatica si-a facut aparitia cat sa ne oblojeasca ranile imaginare ale rechinilor 🙂

Thulusdhoo a fost cea de-a doua optiune locala, de data asta cu un alt vibe, mai agitat, mai sportiv, mai focusat pe alt gen de activitate. Este adevarat ca e raiul surferilor insa nu te plictisesti chiar daca nu practici acest sport, cum este si cazul subsemnatilor. Proximitatea la doar 30 de minute via speedboat de Male o face si accesibila si mai ieftina fata de alte insule. Poti alege dintr-o gramada de guesthouse-uri unele mai ofertante ca celelalte. Bugetul incepe de la 50 de dolari pe noapte si ajunge undeva pana la 200 de dolari, in functie de preferinte.

Am decis sa stam la Samura, un guesthouse de 4 stele unde am avut inclus doar micul dejun si o excursie de snorkeling. Trebuie sa recunosc ca mancarea, cu exceptia smoothie-urilor si a sandwich-urilor de la Indulge Thuslushoo (gard in gard cu Samura) nu numai ca nu ne-a dat pe spate insa ni s-a parut scumpa, saracacioasa si, pe alocuri, proasta. Un all you can eat la Samura costa in jur de 20 de dolari pe persoana, ceea ce pentru doi vegetarieni se traduceau in cele mai scumpe paste pe care le puteai manca pe insula 🙂 E adevarat, insa, ca mancarea nu e un plus al Maldivelor si mai e adevarat si ca suntem subiectivi cand afirmam asta 🙂

Bungalow-ul este curat, spatios, foarte prost antifonat iar dusul “consuma” apa sarata. Primesti apa si cafea la discretie pe toata durata zilei iar pe la orele pranzului ai cateva felii de pizza din partea casei. Ce as mai vrea sa precizez, in cazul in care ajungeti pe aici, este ca guesthouse-ul are in dotare in jur de 14 pisici total scapate de sub control cand vine vorba de imperechere si ca zona ne-a adus aminte putin de Port Barton, de data asta plin de pisici si nu de caini. Pentru cine nu este deranjat de acest aspect puteti trece mai departe la desfasurarea actiunii:) Am vazut ce inseamna scapatul de sub control al populatiei cainilor si pisicilor intr-un spatiu restrans cat sa ne faca sa ne gandim cum va arata sau ce masuri vor lua pentru a putea gestiona situatia.

Excursiile pe care le poti face de aici, cu exceptia celor legate de surf, sunt catre limbi de nisip, implica snorkeling sau vizite catre insulele locale Dhiffushi sau Huraa. Poti vedea si manta rays insa nu e garantat intrucat nu e zona lor de interes. Noi am decis sa ne rezumam doar la excursia inclusa in pachet si la plimbari catre apus cam in fiecare seara 🙂

Preturi:

Pachetul de 3 nopti din Dhigurah a costat 575 USD/pers in timp ce ultimul, de 4 patru nopti, a fost 450 USD/pers. O excursie de snorkeling costa in jur de 20 usd, divingul este cam 50, paddleboardingul este in jur de 25 iar jetski-ul cam 75usd (preturi valabile pentru Samura). O cina cu un singur fel de mancare costa cam 20-30 de dolari, nu ai alcool si pe alocuri, fumatul este interzis. Fiind o insula locala, purtatul mastii este obligatoriu si raspunzator de orice esti si tu si hotelul care se prespune ca trebuie sa-ti dea aceasta informatie. In orice caz, ar trebui sa mai adaugi si pretul transportului la cele de mai sus (nu am sa le dau intrucat nu-s relevante, noi venind din Maafushi si nu din Male) insa la plecarea de pe insula a trebuit sa inchiriem o barca privata, fiind Vineri, pe care am impartit-o cu mai multi care se duceau la aeroport. Costul ei a fost de 120 usd.

La final am vrea sa adaugam ca, asa cum era de asteptat, cu cat mai mica insula cu atat mai vizibil dezastrul pe care gunoiul (de orice natura) il produce. Plasticul gasit pe insula se reflecta si-n apa si nu e de mirare ca Maldivele este considerat ca detine recordul la cea mai mare densitate de microplastic (particule ce se gasesc in apa) de pe planeta. Cu toate ca situatia din Palawan mi s-a parut cu mult mai dezastruoasa ca cea din Maldive (ochiometric judecat), trebuie sa recunosc ca pe insulele locale (multe dintre ele victimele hotelurilor de lux) am vazut plastic pe oriunde calcam, gropi de gunoi si deseuri arse. Mai este adevarat si ca multe hoteluri isi recicleaza plasticul, ca multe dintre ele supravegheaza income-ul de plastic pe insula si ca altele duc o lupta continua si sustinuta pentru tot ceea ce inseamna poluarea de orice fel. Se intentioneaza ca pana in 2025 sa se baneze integral asa zisul single-use plastic si au planuri ambitioase sa devina un lider global in sustenabilitate. Problema ramane, intr-adevar, poluarea existenta in acest moment in ocean…

Speram ca informatiile v-au fost de folos si daca am uitat ceva, trageti-ne de maneca 🙂 Multumim pentru vizita.

Pe noi ne mai gasesti si pe Instagram, aici: www.instagram.com/andra.oprea