Palawan, to be continued …

In El Nido n-ajungi chiar asa cu una cu doua. Dupa ce aterizezi in Puerto Princesa iti iei repede bagajul si fuguta-fuguta sa-ti iei si bilet de autobuz ca doar nu vrei sa te prinda noaptea pe drum. Daca vrei senzatii tari, du-te cu autobuzul local, fara AC. Daca nu, un van te scoate acceptabil la liman. Oricum ar fi pregateste-te pentru un drum de 6 ore si roaga-te sa prinzi locurile cele mai bune si pe la jumatea drumului, cand te obisnuiesti cu serpentinele si cu durerea de genunchi, doamne fereste sa vezi cum, de nicaieri, se mai fac vreo 5 locuri care se umplu cu oameni ce se intorc si ei la casele lor. Si-ti mai faci si tu loc pentru inca un ghiozdan pe-un picior si stai asa intepenit inca 3 ore. Si pe la 9 seara ajungi! Si nu, nu la hotel! Mai ai pana acolo. Dar ajungi intr-un final si te duci teleghidat spre pat … iar a doua zi, cand te trezesti, nu stii ce sa faci mai intai dar incepi ca tot omul cu o rezervare pentru Island Hopping, ca doar esti in El Nido!

Intre noi fie vorba drumul este o experienta in sine si te cam tine cu ochii lipiti de geam aproape tot timpul. Nu poti sa faci insa nici macar o poza decenta caci filipinezilor le place viteza mai mult ca orice 🙂

Asadar, am ajuns in El Nido, care este undeva in partea de N-V a insulei Palawan , insula ce si-a atras bine meritatul renume de ” Ultima Frontiera a Biodiversitatii” si un bine meritat titlu de “Rezervatie a Biosferei” de catre UNESCO.

Pana la urma este locul unde zeci de specii de corali isi dau mana cu sute de alte specii de pesti si toate se impletesc armonios cu stanci calcaroase, paduri tropicale, specii endemice de plante si animale si triburi izolate. 

In El Nido ai o gramada de lucruri de facut, principala activitatea fiind Island Hopping-ul, organizata strategic in tururi de la A la D care te duc fiecare in cam 5 insule (din cateva zeci).

Te trezesti dimineata devreme, te duci in port, te imbarci pe o barca bangka si te pregatesti pentru un spectacol al naturii in toata regula. Fii pregatit sa descoperi plaje ascunse, pesteri, lagune albastre, pesti colorati, stanci interesante si tot felul de alte alte minuni. Si dupa cateva ore de snorkeling si inotat esti gata pentru o masa copioasa, gatita pe barca si servita pe-o plaja parasita! 

Ce sa mai, El Nido este unul din cele mai frumoase locuri pe care le-am vazut pana acum. Nu degeaba Alex Garland , scenaristul fimului “The Beach” si-a gasit inspiratia aici si apoi a transpus-o intr-un film ce-si desfasoara aciunea in Thailanda, pe Phi Phi Island.

Revenind la activitatile de pe mare, poti sa mai adaugi pe lista o expeditie cu kayakul, diving-ul si poti sa-ti imaginezi chiar ca intalnesti un dugong sau o broasca testoasa! Mare norocos trebuie sa fii sa le vezi si in realitate! 🙂

Si cum hopping-ul este foarte obositor si s-ar putea sa vrei sa te relaxezi o zi intreaga la plaja, inchiriezi un triciclu si-o iei spre nord. 18 kilometri de drum mai tarziu strabatuti si pe autostrada si pe drumuri prafuite, te aduc direct la Nacpan Beach. Atat iti spun: 3 km de plaja, un singur bar, cateva umbrare de lemn, palmieri si un nisip alb! Mai incolo un sat de pescari si cateva barci! 

Mai pe seara iei triciclul din dotare si te plimbi o ora pana la Las Cabanas, sa vezi un apus de nota 10.

Desi se spune ca filipinezii sunt cei mai saraci din Asia, bogatia naturii te face sa te intrebi daca asa este intr-adevar? Si te miri cand iti spun ca lor nu le place aici si ca visul lor este, ca al multor altora, unul american. Pana una alta aici am intalnit cel mai autentic zambet din tot Filipinele.

Orasul in sine impleteste galagia cu linistea unei cine luate pe malul marii. Restaurantele cu iz frantuzesc isi gasesc locul langa cele italienesti. Gelato se vinde cot la cot cu Halo-Halo iar gratarele sfaraie frenetic langa ravnitele Bird’s Nest Soup. La fel cum toti filipinezii isi impletesc limba oficiala cu engleza cea de toate zilele.

N-ai McDonald’s, n-ai Starbucks, n-ai nici macar un JollieBee iar singurul ATM din oras e posibil sa nu functioneze 🙂

Din pacate, ca orice loc de genul acesta, urbanizarea excesiva si exploatarea resurselor naturale duc incet-incet la degradarea unor atfel de minuni ale naturii. Unde mai pui ca si turismul, care a devenit principala sursa de venit a insulei duce la o accelerare a degradarii. Au trecut vremurile acelea cand cei din El Nido traiau doar din pescuit si din ce le produceau cuiburile de swiftlets si tot ceea ce putem face este sa respectam natura iar spre suprinderea mea, palawanezii chiar o fac. Am intalnit singurul ghid care in loc sa arunce gunoiul in mare, il aduna! Bun exemplu!