Nu c-ar fi pentru prima oara cand suntem plecati de-acasa atata timp. Mai mult chiar, doua luni sunt o nimica toata avand in vedere metehnele noastre intr-ale calatoritului 🙂 Totusi, ce-i mai important este ca din astea doua luni, de una mare si lata stam intr-o casa inchiriata long term. Si cum update-urile scurte si dese alunga si dorul neamurilor, si cel al rubedeniior, si cel al camarazilor dar si curiosilor, haideti sa va zicem una-doua la cald despre ce si cum simtim 🙂

In Port Barton e praf! Un praf de ciment amestecat cu nisip caci da, se construieste! Se construieste, nenica! Noroc ca stam departe de asta dar nu atat de departe incat sa nu se depuna de doua degete o data la doua zile.

Saltul de la turist la chirias cu acte-nregula ne-a facut sa ne dam seama ca mancarea nu numai ca nu e variata dar mai e si slab calitativ dar mai ales scumpa ca naiba. Exemplific: cele doua “balarii” existente sunt alogbati si frunza de cartof ( spanac si spanac de apa, pentru localnici). Fructele azi sunt, maine nu sunt iar cand sunt, un kilogram de mango costa 200 de pesos (16lei), de trei ori mai mult ca-n Manila. Faina integrala este …  limba romana in timp ce faina norma este limba engleza …”all purpose flower”, adica poti s-o bei si-n loc de apa, daca te gandesti serios la asta 🙂 Nu exista busuioc, nu exista menta, nu tu tipenie de coriandru. Haide, bine, cateodata dam de spanac. De-ala normal 🙂 Ceapa, usturoiul si rosiile sunt al naibii de scumpe iar cartofii costa 10 lei kilogramul. Gratuite sunt guava luate din pomul din spatele casei. La fel ca si “merele stelate” sau cocosul 🙂 

Mai in gluma, mai in serios, toate lucrurile se importa din Puerto Princesa, Manila sau chiar El Nido, preturile se rostogolesc iar filipinezii, nefiind in cautare de nimic ce-i in afara orezului, porcului si puiului, se multumesc cu ce cumpara la preturi nitelus mai decente decat noi, restul oamenilor care impartim acelasi sat. Caci, hei, ce sa vezi, daca te duci cu bani ficsi sa-ti iei un kil de ceapa, e posibil sa ramai dator la “Max”, la “Acosta”, la “Austrian”, la “ala-de-la-care-am-zis-ca-nu-mai-luam-niciodata” sau, ma rog, pe unde iti mai faci tu cumparaturile 🙂

La polul opus, locul e ca din visele cele mai frumoase. Cand visezi colorat si te trezesti visand pana seara. 

__________

Cam asta e ceea ce am inceput sa scriu acum … trei luni caci in timpul vorbirii intram in a sasea luna de stat in Port Barton. Intre timp s-a intamplat o vacanta de o luna in Thailanda si Malaysia si cateva schimbari pe plan personal. Praf nu mai e atat de mult insa “piata” a ramas la fel de saracacioasa. In mod misterios, totusi, mancam mai variat si mai creativ decat acum cateva luni. Si, maaahaahaama, daca n-aveti un wok inca, sa va cumparati ca e Moulinexul lucrurilor multe si bine facute :)) Ne-am pricopsit c-o pisica si-am achizitionat un ATV caci vai de picioarele aluia care n-are aici un vehicul motorizat, fie el ce-o fi. Expatii au inceput sa salute atunci cand trec pe langa noi iar noi am inceput sa ne dam seama ca suntem toti niste ciudati adunati intr-un sat cu multi caini 🙂 Localnicii sunt ca vremea pe timp-ul green season-ului care tocmai ce-a inceput. Azi e cu soare, maine cu vant si poimaine cu soare din nou. Cert este ca te poti baza pe … tine only 🙂 

__________

Cam asa e cum incepusem sa scriem acum 3 luni, caci intre timp, tocmai ce-am dat nastere unui nou si proaspat sezon din saga port bartoniana. Intre timp, am mai vizitat Thailanda inca o data si ne pregatim pentru a treia si probabil ultima vizita pe anul acesta in Singapore si … ai, ghicit, Thailandia, cum haios spun toti spaniolii zonei, cetateni onorabili, patroni de hoteluri, hosteluri, barci, tururi sau restaurante. Vecinul din dreapta casei (cel insurat cu o argentinianca ce nu-i defapt argentinianca, ci-i brazilianca cu acte-n regula si nu-i defapt insurat ci doar sta intr-un cinstit concubinaj) si-a luat copilul si concubina si s-au dus in vizita extrasezoniera la parintii in cauza, situati care printre toate colturile lumii. Noi am ramas sa “veghem” asupra uneia dintre cele mai prolifice afaceri din zona, lasate in voia macetei, a Red Horse-ului, a tutunului si a unei echipe de constructori din alte timpuri, care fac ce pot si cum pot sa restaureze in cateva luni ceva ce-n Romania in doua saptamani s-ar gãta. Brazilianca are o sora. Iar sorela sta la noi pana se-ntoarce familia ratacitoare. Suflet cald si interesant de fata de 19 ani crescuta-n favelele din Sao Paolo, cu aifonul la cingatoare 🙂 Apropo de suflet cald, Ming (ca-ntre-timp am si botezat pisica asa cum localnicii le striga: adica un fel de “pis-pis” romanesc), a sucombat misterios in magazia din spatele casei. Dupa lungi discutii, am concis ca va fi ultimul “derapaj” al principiliilor de a deveni … neprincipii. Ce-am facut noi cu pisica? Am hranit animalul (liber de-altfel), ni l-am insusit, l-am adus intr-o casa care nu ne apartine, l-am petuit ca la carte si acum suspinam ca a murit in timp ce noi ne calcam valorile cu tocuri cui de 12. 

Ah, apropo de cui, daca am avea internet, am fi putut sa realizam si sa va aratam un film tare interesant despre cum se construieste in zona. Da’ pana la urma de ce sa ne minunam in loc sa radem? Ca doar noi le-am luat maceta din mana si le-am bus bormasina in loc cand ei incercau sa-si construiasca o “nipa house” cinstita pentru familie. Acum vrem sa puna rosturi si sa stie ce e ala un holsurub, sa cunoasca ce-i aia armonie de culori analoage sau ce-i ala un lambriu si cum se-mbina el? Tocmai de-aia, oricat de drept ai vrea sa fie un perete, nu se poate. La fel de mult precum vrea Juan, proprietar de hostel in mintile lui, sa le-nvete pe angajate sa spele rufele la masina de spalat rufe si nu IN masina de spalat rufe. Adica nu pe post de lighean, ce sa mai … 🙂

Sunteti curiosi sa mai aflati juicyness-uri? Mai avem 🙂 

Politica nescrisa a locului, filipinezii sunt scutiti tacit de orice lege sau regula, expatii au un tratament mai mult sau mai putin rasist din partea lor si tot ei intre ei (dupa cum vedeti, nu ne bagam in nicio categorie 🙂 ) aparent s-ajuta si se sustin dar daca ar muri carabao-ul vecinului, le-ar aparea un zambet in coltul buzei. Deocamdata nu exista concurenta in niciun domeniu si cam toti fac lucrurile dupa ureche. Pe unii ii insoteste norocul mai mult timp, pe altii doar in sezon, cert este ca el va disparea odata ce altii care stiu sa fac business vor ajunge in zona. Corporatiile, adica. Pan-atunci vor mai cadea multi cocosi pe ulitele Port Barton-ului (vreo 4 ani, preconizam 🙂 )

Inca nu avem o masina iar drumurile pana-n Puerto (a se citi Puerto Princesa), le strabatem cu Preacinsitul Van Recaro sau SBE, de unde ne intoarcem (mai mereu in aceeasi zi caci, hei, e un oras superb-nu), mai obositi decat dac-am veni in Romania si-napoi. Am prins cea de-a doua reinnoire de viza, adica cea mai scumpa dintre toate (8000 pesos~700 ronisoni pe cap de turist in cautare de asezamant pe teritoriu filipinez 🙂 ). 

Si, da, cineva (nu dam nume) sustine sus si tare ca mai mult de 3-4 luni legate nu pot (ah, poate 🙂 ) sta in Port Barton. Si zic asta pentru ca locul e atat de chill incat te izbeste cateodata o pofta de-o poluare si de niste oja pe unghii, de-un busuioc si patrunjel cret, de-un lemongrass care sa se gaseasca la fiecare colt de strada, de-o menta aruncata-n farfurie, de dorul pietelor pline ochi de fructe si legume, de SPA-uri si viata de belfer 🙂 Nu ma plang dar ii dau de gol si-i fac de ras: filipinezii mananca mult si prost, acum descopera lucruri ce tin de dieta, sunt mirati de cate ori sunt pusi fata in fata cu alte stiluri de mancare, sunt conservatori si rar incearca lucruri noi. 

Marco ne zicea la un “blessing house” la care am fost invitati recent 🙂 ca acum 20 de ani se plimbau seacow-rile (sau, dugongii, daca va suna mai cunoscut) cu covrigii-n coada prin golful din Port Barton. Reciful era viu si plin de pesti cat sa pui pe masa in fiecare zi. Delfinii apareau sistematic si rechinii balena erau rezidenti permanenti. A suspinat, a ras si a mai dat pe gat un paharel de tequila. 

Nu stiu voi cum sunteti dar aici a venit Craciunul. Da, care e problema? In Septembrie, ce? 🙂 In mall se canta colinde, poti sa-ti cumperi brad de plastic iar Jean are deja atarnat un Mos Craciun pe usa.  Gata, incheiem si dam totu’ pe gusa ca altfel ne prinde Anul Nou si noi tot nu terminam 🙂  Revenim cu un update nou, La Anul si La Multi Ani 🙂