Am citit de curand articolul lui Cezar legat de Bagan si m-am ingrozit! Auziti voi, in 2013 in New Bagan nu erau prea multe restaurante si agentii de turism iar acum, daca stai doua saptamani, nu cred ca apuci sa mananci la acelasi restaurant de doua ori. Asa de multe sunt! Si n-as vrea sa fim prapastiosi sau prea ursuzi dar tare ciudat te simti cand stii ca de-ndata ce ti-ai bookuit un bilet de avion catre Myanmar, ai mai pus o caramida la “inturismizarea” lui. Si zic de Burma pentru ca e ceva mai virgina decat suratele ei, de prin preajma, aflate deja pe calea pierzaniei 🙂
Cum poti oare sa te-mparti intre dorinta de a vedea cu riscul de a fi prea acaparator, de a simti cu riscul de a fi prea intruziv, de a pasi cu riscul de a lasa urme in spatele tau?! Din pacate, insa, daca ai apucat sa te uiti spre dreapta, atunci clar e ceva colo ce-ti place. Asa ca, hai sa punem poduri, hai sa construim drumuri, hai sa daramam copaci, hai hai hai!…
Baganul e incarcat de istorie si de religie. Dar asta e un lucru evident, stiut si rastiut. Pentru noi el a fost despre simturi si despre cum transced ele peste ani si peste zei. Asa ca n-o sa-ncepem sa turuim ca Pagan-ul ( cum i se spune la fata locului) este vechi de o mie si ceva de ani, si ca s-au construit cu nemiluita temple, templulete, pagode, pagodite pentru suflete care mai de mare mai religioase, zeloase sau mai egocentrice. Nu mi-este clar inca daca Unesco este bagat cu totul in restaurarea lui sau doar atat cat poate 🙂 cert este ca in majoritatea templelor oamenii lucreaza voluntar iar tu nu intri gratis ci fix la poarta orasului scoti 20 de dolari de caciula. Care e circuitul banilor in natura, nu stim!
In Bagan am stat 4 nopti si pe bune c-am fi stat mai mult. Pai cum sa vezi tu doar 10 temple din 2000 si sa nu te bucuri de-un apus doar pentru tine?! Dar s-o luam pe rand 🙂
Drumul din Pyin oo Lwin a durat cam 6-7 ore si daca am zis despre el ca a fost groaznic, stati sa va povestim despre cel spre Inle Lake 🙂 Si cum intri in Bagan cum te apuca un sentiment ca nu esti in secolul asta si ca te-ai teleportat cu masina, cu scutere, cu oameni cu tot, fix in vremurile alea prafoase si uscate, nisipoase si umblate de te miri ce creaturi ciudate.
Am ajuns pe seara la un resort frate cu divinitatea. Casute aruncate pe un camp, terasa, piscina, liniste, doua-trei temple in dreapta, patru-cinci pagode in stanga. Ce sa mai, o minunatie de oaza ce ne-a adus aminte de lodge-urile din Africa si de toata savana, doar ca acum, in loc de girafe si hipopotami in curte, ai pagode si temple! O nebunie!
Problema, desi e mai degraba un farmec al locului decat o problema in sine, este ca aproape toate strazile sunt neasfaltate si-n unele locuri iti trece nisipul de glezne. Drept pentru care am stat de doua ori sa ne gandim daca sa inchiriem e-bike-uri, biciclete sau sa mergem direct cu masina la ceea ce unii numesc “temple hopping”, pe buna dreptate. Am ales: arvunim un ghid, tocmim o masina si circulam elegant, ce naiba! Si poti chiar sa faci aroganta suprema si sa descaleci fix in buza balonului de aer, la rasarit! Dar parca n-am fi dat 6 mici de-o suta de dolarei, chiar daca privelistea o face ea toti banii.
Buuuun si ne-am suit in masina si porneste maratonul! Da-te jos aici, descalta-te, incalta-te, urca-te in masina iar, da-te jos, descalta-te iar, incalta-te la loc. Am vizitat cele mai cunoscute temple aproape desculti si am primit ca bonus si o incursiune in piata locala, ca doar unde-mi place mie mai mult si mai mult? Si a fost obositor, nu va mint. Si a fost si caldura de cuptor! Dar a fost frumos tare. Daca nu va deranjeaza praful, luati-va un e-bike si colindati locurile de unii singuri si daca nu vreti sa mergeti la cele mai cele temple, aveti 2000 de alte variante din care sa alegeti. Si pun pariu ca nu o sa va intalniti cu niciun turist 🙂 Baganul e atat de vast si atat de alambicat incat, a doua zi, cand am fost doar noi pe langa templele din noua parte a orasului, ne-am intalnit doar cu o caleasca de cai si doi indragostiti localnici ce priveau apusul si cantau de mama focului.
Am zis “oras”? Sa nu vi-l imaginati cu blocuri si vile pe 4 etaje, ca nu e deloc asa. Si desi in Old Bagan au ramas doar hoteluri, dupa ce localnicii au fost mutati in ’90 in New Bagan, nici alea nu-s foarte inalte. I-as zice, mai degraba “sat” daca nu se supara nimeni 🙂
Si nu te pregati sa inchizi repede gura dupa ce-ai cascat-o la toate minunatiile astea de privelisti ca urmeaza un apus de toata frumusetea. De regula il vezi de pe cele mai inalte temple, unde toata lumea e cu ochii in acelasi punct iar soarele se lasa colorat si repejor in jos, peste pagode si peste fum. Si daca vreti sa faceti pozele alea pe care le vedeti atunci cand scrieti “Bagan” pe Google, atunci trebuie sa va treziti pe la 5, caci baloanele “circula” doar dimineata, nu si la apus.
Si cand termini cu toata templuiala si pagodeala, n-ar fi rau daca te-ai plimba pe strazile satului, inconjurat de copaci ce-si unesc crengile fix deasupra drumului, sa vezi cum isi duc viata poate unii dintre cei mai zambitori si respectuosi oameni intalniti vreodata. Tot de aici poti sa iei drumul de muntele Popa, asta daca vrei sa urci 15 minute pana-n varful lui, inconjurat de maimute si ce mai lasa ele in urma lor si sa-ti asumi ca o sa te plictisesti teribil 🙂
Nu stiu cum va arata Baganul peste alti 5 ani, sparam ca nu se va umbla pe ici, pe colo, prin locurile esentiale, cum au obiceiul birmanezii. Caci “buzi” mai stralucitori, auriti, impodobiti si tone de gresie in pesteri n-am mai vazut niciunde. Imi imaginam cum ar fi fost daca drumurile ce duc la temple ar fi fost asfaltate si luminate si zau ca la momentul respectiv iti doresti asta din toata inima dar parca nu-si are rostul atata modernism intr-un astfel de loc. As duce gunoiul, asta da 🙂
Noi am facut drumul pana aici cu van-ul, tu poti veni cu avionul. Pregateste-te insa sa pleci cu o inima in minus, ca s-ar putea sa-ti ramana pe-aici 🙂
Leave a Reply