Vesticii le considera ciudatenii ale naturii, musulmanii nici nu vor sa auda de ele in timp ce thailandezii au reusit sa integreze in cultura lor ceea ce generic si foarte superficial poarta denumirea de ladyboys. Daca nu cumva e chiar viceversa si anume cultura sa fie cea care a permis ca astfel de manifestari ale spiritului sa existe atat de liber in Thailanda. Nebanuite sunt caile lui Buddha dar nici macar una nu duce pana-ntr-acolo incat sa condamne sau sa-i pedepseasca pe kathoey, caci asa li se spune la fata locului sau, mai degraba, sub aceasta denumire sunt ele cunoscute.
Ce sunt mai exact? Din punct de vedere religios sunt suflete reincarnate cu scopul de a face viata aceasta mai buna decat cealalta, unde se presupune ca au gresit semnificativ! Din punct de vedere al sexului, sunt femei in corpuri de barbati iar social sunt intr-o masura destul de mare, partial acceptate! Permisivitatea religiei le creaza adapostul perfect de a se dezvolta asa cum doresc si de a fi pe alocuri chiar protejate de catre ceilalti; se spune ca au fost chinuite destul in vietile anterioare asa ca in viata asta e cazul sa fie lasate in pace. Pe cat de permisiva este religia, pe atat de stricte sunt legile in ceea ce le priveste pentru ca nu-s recunoscute ca si femei decat neoficial.
Asa cum era de asteptat majoritatea provin din zonele sarace, in special din nordul Thailandei, acolo unde saracia le indeamna sa migreze spre locuri in care banii se castiga poate mai usor dar cu sacrificii mari. Nu inainte de incerca, inca de pe la 6-7 ani sau chiar mai devreme, sa-si dea seama ce se intampla cu ele. Noroc ca asta are loc rapid pentru ca fenomenul este larg raspandit! N-ai spune dar familiile chiar le sustin, in special mamele, cel putin moral pentru ca material nici nu intra in discutie. Asadar, oricat de mult si-ar dori sa se machieze sau sa se rujeze e aproape imposibil in contextul dat dar compenseaza cu ce pot: isi lasa parul sa creasca, se preocupa mai mult de aspectul fizic, sunt mult mai curate si mult mai atente cu ele imprumutand cat se poate de mult din atitudinea si comportamentul fetelor.
In momentul in care ajung la maturitate mai toate tind spre o prima operatie care de regula consta in marirea sanilor si care pe cat de simpla ar parea la femei pe atat de complicata este la ele. Multe recurg si la tratamente hormonale dar si la alte tipuri de operatii, culminand cu cea de schimbare de sex care, ciudat sau nu, nu este atat de des intalnita! In afara faptului ca-ti trebuie bani s-o faci, iti trebuie un car de curaj si luni intregi de chin. Se spune chiar ca un ladyboy adevarat nu are nevoie de nicio interventie si de niciun truc pentru a arata ca o femeie. Pur si simplu trebuie sa ii vina natural. Se spune de asemenea, ca putine sunt si cele care aleg sa se imbrace in femei, majoritea alegand haine destinate sexului lor, cel putin cel trecut in buletin 🙂 Fie din cauza job-ului, fie din cauza familiei, fie ca pur si simplu se simt ok sa poarte pantaloni. Lucrurile au evoluat pana-ntr-acolo incat unele scoli din Bangkok au acum toaletele separate pentru ele, armata nu este obligatorie si chiar cu putin noroc in curand s-ar putea sa li se dea dreptul sa-si aleaga sau sa-si schimbe sexul in acte.
Prin aglomeratia de pe BangLa, la un moment dat, zaresti niste pene care adie dintr-o parte in alta si constati cand te apropii ca sunt defapt niste palarii pompoase ale unor femei mult prea inalte, excesiv de machiate, siliconate, unele cu o talie de viespe, altele cu niste umeri lati demne de un barbat trainic. Toate miros a parfum de la o posta si te invita simandicos sa le faci o poza. Dar nu gratis ci pe bani! 100 de baht si ai o amintire frumoasa cu unul dintre cei mai reusiti ladyboy ai cabaretului din Phuket.Nu-s toti de aceeasi teapa dar toate sunt femei, unele natural, altele doar cu sufletul si cele din urma doar cu hainele dar sa nu vorbim despre travestiti pentru ca nu fac subiectul discutiei 🙂 Asadar, aceasta a fost prima intalnire, intalnire ce m-a determinat sa le privesc mai mult cum nu as vrea: ca pe niste ciudatenii, ca pe niste obiecte cu care te fotografiezi, destul de intrigante dar fara sa stiu cum sa ma raportez fata de ele.
Sentimentul s-a spulberat rapid in momentul in care un ladyboy ne-a facut masaj. Nu mie si nici “ne-a facut” nu e corect sa spun, caci Matei a fost cel care a beneficiat de el. Pentru ca masajul ales a fost unul la picioare si pentru ca aici se desfasoara cu totul diferit fata de acasa, fotoliul dat pe spate si pozitioanarea m-au facut sa pot observa mai atent modul in care se poarta. Era vadit emotionata si atrasa de el, cu niste brate subtiri si niste bicepsi pronuntati si cu niste picioare perfect conturate ce se terminau gratios in niste papuci marimea 42! Parul ei putea face invidioasa orice femeie iar gesturile erau atat de fine incat daca nu te uitai la picioare si nu-i ascultai glasul puteai sa juri ca-i o femeie autentica! Imi aduc aminte si acum cum si-a rugat o colega sa dea drumul la aerul conditionat si a facut un gest cu mana, ca un soi de litera in aer, atat de feminin incat nu cred ca mi-ar fi iesit nici intr-o mie de ani!
In Pattaya este raiul lor, le vei gasi peste tot, de la saloane de masaj pana la go-go baruri, de la chelneri pana la receptiile hotelurilor sau in 7-11 ca si vanzatoare. Se spune ca orice salon care se respecta ar trebui sa aiba cel putin un ladyboy angajat si n-am fost deloc suprinsa cand in Bangkok manichiura mi-a fost facuta de una dintre ele si impecabil pe deasupra! Revenind la Pattaya, prezente au fost si in barul unde ne-am petrecut una dintre seri. Ne-au invitat sa ne asezam la masa lor, fiind singura disponibila si bineinteles cu cea mai buna vedere la strada! Scepticismul s-a asezat si el odata cu mine la masa pentru ca n-am crezut ca cineva poate sa-ti ofere cel mai bun loc fara sa vrea si ceva in schimb, mai ales ca eram si in targetul lor, cel putin pe jumatate 🙂 Dar nu, si-au luat 2-3 scaune si si-au reluat linistite activitatea langa noi. In mod particular mi-au atras atentia doua dintre ele si nu prin lenjeria intima aflata cam la vedere si burdusita cu tot felul de trick-uri care-ti maresc coapsele sau posteriorul si nici prin sanii excesiv de mari sau machiajul cerat cu prea multa pudra ci printr-o atitudine si energie extrem de bune! Dupa ce cat se poate de barbateste au desfacut o bere de coltul mesei si si-au aruncat in strada, printr-o miscare scurta din degete, chistocul de tigara, am intrat in vorba cu ele, am aflat ca sunt din nordul Thailandei, din Isaan, ca sunt ladyboys si ca nu se dau in vant dupa batranii aflati la tot pasul in Pattaya, ca e foarte greu sa faci ceva pentru ca trebuie sa stai la coada dupa cei care prefera femeile adevarate si ca nici prin ruptul capului n-ar mai lucra intr-un go-go bar pentru ca se simt inconfortabil sa poarte doar lenjerie intima. Toate astea in timp ce-mi admirau parul, nasul si … sotul 🙂
M-am intrebat intotdeauna cine poate sa cumpere toate kitchoseniile de rochii si pantofi Louboutin falsi cu strasuri care se gasesc la tarabe…eh bine, am gasit raspunsul aici! In 10 minute s-au cumparat doua rochii, doua perechi de pantofi, clame de prins parul si tatuaje temporare. S-a pus noua rochie, s-a pudrat un pic nasul, s-a mai desfacut o bere si ne-am intors iar la treaba! 🙂
Urmatoarea operatie pe lista pentru Bii era o rinaoplastie pentru ca voia un nas mai drept si mai mare asa ca i-am sugerat sa facem schimb pentru ca si eu imi doream unul carn si mic 🙂
Un domn mai in varsta cu care cocheta in paralel a platit fee-ul cat s-o scoata din bar si s-o duca la el acasa. A doua zi am aflat ca a fost o seara buna pentru ea … Oricat de ciudat sau nu ar parea, cei care sunt atrasi de ladyboys nu se considera gay iar ciudatenia ciudatenilor este ca un procent foarte mare de barbati nu-si dau seama de nicio diferenta atunci cand vine vorba de relatii intime cu un ladyboy, ba mai mult pot jura ca au cunoscut o femeie in toata regula.
Am revenit si a doua si a treia seara pentru ca buna dispoziție a lor era molipsitoare iar bunul simt unul desavarsit. Ne-am luat la revedere cu imbratisari puternice si cu speranta ca poate la anul ne vom mai vedea…
Acum 3 ani ma suprindeam citind cu nesat o intriganta carte cumparata din aeroportul din Phuket si care se intitula sec dar cuprinzator “Ladyboys”. Spun ca ma surpindeam pentru ca povestile lor erau cat se poate de explicite iar sentimentul pe care il transmiteau te faceau parca sa iei parte la durerea lor, de cele mai multe ori una fizica. Asadar, prezinta povestea a 5 sau 6 ladyboys de diferite varste, ajunse in anumite stadii ale dezvoltarii si pe diferite trepte ale societatii. Te plimba prin copilaria lor, prin viata, da lectii de curaj, de asumare sau, din contra, de rusine sau regrete. Iti prezinta viata lor, de la A la Z cu bune si cu rele dar mai ales cu explicatii si emotii.
Una dintre ele era stewardeza la singura companie care a acceptat la momentul respectiv sa o angajeze iar cealalta un cunoscut campion de muay thai care se diferentia de altii prin faptul ca la finalul meciului isi saruta pe frunte adversarul. Ce au in comun toti este ceea ce chiar ei spun: “Poate nu m-am nascut in corpul care trebuia insa, cu siguranta, m-am nascut in tara potrivita”
In functie de cat de aproape sau departe sunt de ceea ce, generic numim, frumusete feminina, ladyboy-ii se impart si ele in categorii, de la A la D. Evident, A este pentru cele pe care nu le deosebesti de femei iar D pentru cele care sunt considerate urate si foarte diferite de acestea. O clasificare cam dura, as spune. Pana la urma frumusetea sta in ochii privitorulului si e un termen pe cat de subiectiv pe atat de greu de folosit in cazul lor. Pentru mine frumusetea absoluta a fost sa descopar ca de cativa ani cunosc un ladyboy adevarat si nici macar n-am stiut asta …
Leave a Reply