Am ajuns in Siquijor. Ce fac acum?

Sa stai 12 ore pe drumuri nu e cea mai scurta metoda de transport cand vine vorba s-ajungi in Siquijor. Oamenii normali se duc in Tagbilaran (Bohol) s-apoi iau feery-ul pentru inca o ora si jumatate. Sau, pentru curajosi, un avionas te duce din Cebu direct pana-n Dumagette. Dar nu nu, noi a trebuit sa traversam tot Cebu-ul de la nord la sud, sa schimbam doua barci si doua ferry-uri si sa ne asezam corpurile in puzzle-uri indescifrabile dupa o calatorie de 8 ore cu van-ul. Caci cu toti stim cum e cu drumurile-n Filipine, cum se conduce si cum tusesc saracele masini din toate-ncheieturile, nu-i asa?

Siquijor Village

La ora 7 ne-am infiintat pe plaja din Malapascua, la 7 s-un pic ne-am tranferat pe barca mare, 40 de minute mai tarziu am ajuns pe uscat si alte 8 ore iata-ne ajunsi in Santander. Ne-au tatait fundurile ca nu prindem ferry-ul dar l-am agatat la mustata si ne-am imbarcat pentru 30 de minute spre Dumagette. Da-te iarasi jos, tocmeste un triciclu sa te duca pana la alt port de unde se pleaca spre Siquijor si grabeste pasul, gasca, ca naiba ne ia daca nu ajungem la destinatie astazi si trebuie sa cautam cazare la Cuca Macaii, obositi si vai de steaua noastra. La ora 18 fix am pus piciorul in ultimul ferry si ne-am imprastiat obositi pentru inca o ora si jumatate pe mare. Toata incursiunea a costat 1955 de pesos pentru o singura persoana adica in jur de 147 de lei de caciula. Se poate si mai mult, se poate si mai putin, noi n-am prea avut variante din care sa alegem asa ca ne-am multumit cu-mparteala, mai cu seama c-am fost 4 handralai pe drum iar suma ni s-a parut acceptabila pentru toata tevatura 🙂

Siquijor pe langa Malapascua e ca si China pentru Romania, asa ca de la port am mai tocmit un triciclu pentru inca 12 kilometri asta doar cat sa ne dam jos la Coral Cay mirosind a gratar si sa constatam c-am ajuns mai devreme cu o zi. Dar, va rugaaam, va rugaaaammm, dormim si pe plaja numai sa nu mai placam inca o data ca facem moarte de om si alta nu 🙂 N-a fost cazul asa ca, gata, ne-am cazat, ne-am linistit, am galgait o bere si … sa-ncepem 🙂

Coral Cay Bungalows

Coral Cay Pool

Coral Cay

Daca e ceva ce nu ne-a placut la partea asa de insula pe care am explorat-o a fost ca n-ai si tu, cetateanule, unde sa-ti faci o balaceala decenta si unde sa-ti intinzi sufletul obosit dupa. Plaja e frumoasa, nimic de comentat si intinsa cat o zi de post dar marea se retrage cativa zeci de metri asa ca dimineata e imposibil sa te visezi ca un star de Hollywood care se trezeste, face un streching si s-a arunca gratios in valuri. Nop, nici vorba de asa ceva. Iar seara, cand apa revine spre mal, e prea putin adanca si maloasa cat sa te gandesti iarasi la figura cu starul de cinema. Asadar, un hotel cu piscina pare a fi o idee deloc simandicoasa daca vrei sa te dezmortesti inotand.

Siquijor beach – Coral Cay area

Probabil ca te gandesti, la fel ca si noi, sa explorezi insula mai temeinic caci nu degeaba ai cascade, pomi laudati si sanctuare marine cat e harta de mare 🙂 Deci pune mana si inchiriaza repede un scuter, mai ales ca drumul e aproape drept, deloc periculos si frumos din cale-afara. Si daca am reusit noi, antitalent la condus pe doua roti, sigur e floare la ureche pentru oricare a mai pus mana pe-un scuter de mai mult de doua ori in viata 🙂 Pretul recomandat de toti este de 300 de pesos in timp ce benzina, atat cea rosie cat si cea verde ( da da, au culori diferite 🙂 ) costa 50 de firfirei. La 24 de kilometri de Coral Cay, punct de referinta pentru toti, gasesti cascada Cambugahay. Si nu vrem sa te dezamagim dar va fi aglomerata oricat de norocos esti si oricat de rau ar ploua afara 🙂 La jumatatea drumului dai de batranul Balete Tree sau mai precis, un copac vechi de 400 de ani despre care se crede ca este vrajit. Si daca vrei sa te racoresti c-o bere locala parcheaza la Baha Bar si comanda o APA sau o IPA si savureaz-o chiar daca nu e ea cea mai stralucita, nu de alta dar e singura facuta local si mai naturala ca decadenta de SMP 🙂

Cambugahay Falls

La 2-3 kilometri de sus numitul Coral Cay te poti dedulci cu un snorkeling intr-un lac de mare caci n-am vazut un valulet oricat de mic ar fi in cele cateva zile cat am stat aici. Asadar, pe jos sau cu scuterul, oricare ti-ar fi alegerea, mergi la Maite sau, mai bine la Tubod, fata-n fata cu resortul Coral Grove, altul sau mai bine zis, celalalt mamut de referinta 🙂 Noi am ales Maite pentru ca era aproape si caldura era si ea mare iar echipamentul de snorkeling l-am inchiriat frumusel de la APO Diving cu doar 150 de pesos pe cap de inotator 🙂 Iar daca te astepti ca zona sa fie delimitata, organizata sau plina de turisti, ei bine in afara de-o doamna simpatica ce te “delapideaza” de 50 de pesos cat e taxa de sanctuar marin, o pisica, o barca si-o vaca de altcineva chiar ca nu mai dai. Si daca esti cuminte de tot, iti aduce si cateva farfurii, un cutit si niste linguri si imediat iti agata de prin copaci o papaya zemoasa pentru cand ti-o fi ziua mai apriga 🙂

Cambugahay Falls

Apele, asa cum ne-am obisnuit deja, nu egaleaza Marea Rosie pe care o tot laudam si paralaudam ori de cate ori avem ocazia. Nu-i de mirare oricum si niciun secret pentru nimeni ca toti coralii sunt pe moarte daca nu chiar distrusi iremediabil in unele locuri si ca se fac eforturi colosale de plantare si refacere a zonelor afectate. Daca se va reusi sau nu, nu putem decat sa asteptam si sa contribuim pozitiv, pana atunci tot ceea ce am experiementat la capitolul snorkeling a fost desertaciune, distrugere si speranta 🙂

Asadar, daca ajungi vreodata pe aici, sa stii ca noi ne-am dus traiul la Monkey Business, un bar cam galagios si cam hipsteresc pentru gustul nostru dar cu o mancare mai mult decat decenta si un burger vegetarian de zile mari. Vis-a-vis de el, e un restaurant mai serios cu o supa Lomi bunicica iar la Coral Cay, resortul ce-a vazut insula transformandu-se in ultimii 23 de ani, ai niste cartofi prajiti bunicei, daca-ti ploua-n gura vreodata dupa un comfort food ce se vrea ca la mama acasa 🙂 La Baha Bar gasesti berea despre care aminteam mai sus dar si cateva chestiute vegetariene tare interesante, in timp ce la Loko Luca, un bar proaspat deschis si patronat de-un italian ce-a pus ochii pe-o filipineza frumoasa, ai niste vinuri din patria lui si o mancarica decentuta daca ti-e pofta de ceva de prin Italia si nu numai. De vreo trei ori pe saptamana se tin niste petreceri de pomina si daca nu le prinzi … ai ghicit, un karaoke cinstit te salveaza ori de cate ori te-apuca dorul de muzica 🙂

Si daca nu vrei sa pui mana pe scuter, stai linistit ca-s tricicluri pana-n varf de pom gata sa te duca unde poftesti iar daca vrei sa-ti masezi oasele obosite, Siquijor Massage e cea mai buna varianta pe care am gasit-o pe insula. Pentru ca e relativ aproape de Oslob, loc de referinta pentru rechinii balena, te poti duce intr-o excurise destul de costisitoare pana la locul cu pricina. Si chiar daca nu ne place sa fim repetitivi ca o moara stricata, va zicem ca inca se mai practica hranitul si atinsul. La fel ca anul trecut, cand mai relatam asta o data dar din Bohol, de data aia. Ca-n mod special cei din Oslob sunt plini de boli de piele din cauza noastra si ca oricat de cool ar fi sa te tragi in poze subacvatice cu ei, in realitate nu e cool deloc.

Va mai zicem doar ca daca vreti sa luati drumul inapoi pe aceeasi ruta si vreti s-ajungeti in Cebu City, de exemplu, va tinem degetele-ncrucisate si va uram noroc sa gasiti un van in Santander, asa cum am gasit noi. Am platit 4500 de pesos si-am zis “Bogdaproste” ca-n mijlocul nicaierului s-a gasit un pinoyas care stie alt pinoyas care cunoaste pe cineva ce detine-un sfant van sa ne lase pana in buza hotelului, dupa naiba-stie-cate ore de drum pilipino style 🙂