The Golden City of India. Jaisalmer

Recunoastem ca am tras o sperietura maxima pana s-ajungem in Jaisalmer. Ne-am intrebat serios ce are India de n-o placem, daca e de la ea sau de la noi, prea selectivi sau incapabili sa ne mai placa ceva. Daca, odata regasiti intr-un loc, dam sanse mici spre minime altuia, daca imbatranim sau daca, pur si simplu, ne-am inchis noi ermetic si-am ramas asa pe vecie 🙂 Pornind de la asta, am dat nas in nas cu Jaisalmer si-am inteles tot 🙂 N-avem nimic defect, doar ca India, aceasta salbatica ce-alearga despletita si murdara pe talpi, e al naibii de greu de iubit pana n-o-mblanzesti. Sau pana ajungi s-o-ntelegi. Sau pana n-arunca o vraja asupra-ti. Caci oameni buni, nu stiu voi cum sunteti, dar nu vreau sa-mi imaginez cum arata India acum 10 ani daca astazi arata asa.

Si daca pentru unii mizeria e un lucru peste care nu pot trece iar altii sunt completamente oripilati de mirosuri sau animale care ar putea oricand sa le faca ceva (zic ei) noua ni se trage dispretul mai mult de la oameni. Da, asa e, fiecare padure are uscaciunile ei dar pe bune ca aici nu umbla oameni sfinti pe strazi, cum o cunostinta din trecut ne-a spus 🙂 Sau poate or fi si nu i-am vazut noi. Trecand peste uitaturi ce nu pot fi judecate c-ar face subiectul unei comparatii denivelate si incorecte de ambele parti, ce nu-ntelegem sunt urmatoarele: de ce mizeria este imbracata in hainele culturii? Nu e logic ca daca arunci gunoiul in mijlocul strazii, nu va disparea, ba mai mult, e foarte posibil sa revina de unde a plecat? De ce incorectitudinea si nesimtirea sunt si ele temeinic acoperie tot de cultura? Care e sensul cersetoriei daca nu poate fi explicata de lipsuri existentiale ci doar de un ciubuc ciupit de la unul sau de la altul? De ce nu dai fara sa astepti sa primesti ceva in schimb? Ce unitate de masura nebanuita are saracia in astfel de locuri daca pentru scam-uri exista pagini intregi pe wikipedia? Si, nu in ultimul rand, de ce tot ce-i mai putin placut se explica simplu si nonsalant: This is India!? Da, se zice ca trebuie sa te adaptezi locului, sa-l iei ca atare, sa nu-ncerci sa-l intelegi sau sa-l schimbi sau chiar sa multumesti tuturor zeilor c-ai ajuns aici caci, teoretic, atunci cand calatoresti sa faci nazuri nu-i prea de bon ton. Prin urmare, s-ar putea sa ramanem fara raspunsuri la intrebarile noastre 🙂

Asadar Jaisalmer ne-a pus zahar in cafea sau chilli in Aloo Ghobi sau Masala in Chai, ca sa fim asortati cu momentul 🙂 Si daca va aventurati in inima desertului Thar, caci acolo sade orasul de aur, cum mai e supranumit Jaisalmer-ul, sa nu care cumva sa indrazniti sa nu stati intr-un guesthouse fix in cetatate. Da da, aproape ca Sighisoara noastra, numai ca mai “pe hindus”. Daca va zicem ca miroase a uleiuri fine pe strazi, ne credeti? Ca oamenii sunt din cale afara de ospitalieri si ca nimeni (bine, bine, in afara de indianul nostru de la hotel care ne-a rupt buzunaru-n doua cand ne-a dus la aeroport) dar nimeni nu vrea sa-ti ia pielea de pe tine, va convingem? Ca aici am avut parte de cel mai bun si inedit masaj ever si ca am reusit sa ne aventuram pentru prima data pe strazi fara sa fim atinsi si trasi de maneci. Ca oamenii te invita in magazine de suveniruri numai sa te cunoasca si ca-ti fac loc la mese doar ca sa te aiba in preajma? Si apropo de mancare, ca nu cred ca mai apucam sa mai scriem de dansa prea curand si separat intr-un alt articol. Ei bine, mancarea credem, dupa indelungi cugetari si gandiri, ca este singurul lucru care se ia in serios in India, de la sat la oras, de la tanar la batran si de la maghernita la ultimul racnet de restaurant. Pai cand e de mancat, mananci, nenica! Farfurii pline, antreuri, mocaciuni, parathe indsate si chapati-uri cinstite. La nimic nu se face rabat. Totul e indestulator si servit cu simtul raspunderii. Sa zicem ca esti in mijlocul desertului si tragi pe dreapta la un restaurant dubios, pai sa fii sigur c-o sa ai parte de cea mai cea servire si ca nu patesti sa nu ti se satisfaca si gustul gustului, papila papilelor. N-a dat Shiva si nici Ganesh sa ne asezam pe-un scaunel si sa ne ridicam nesatifacuti si dezamagiti. Ca sa nu mai zicem c-am facut toxiinfectii alimentare prin tari unde nu credeam ca facem dar ca-n India nu s-a atins nimic de noi. E drept c-am fost atenti si nu ne-am aventurat prea mult dar zicem ca sa stiti 🙂 Cu mancarea indiana nu e de gluma, domnule 🙂

Haide sa revenim la auritul de Jaisalmer ca ne pierdem in detalii si scapam din mana ce ne intereseaza cel mai mult. Pentru ca desertul e la o aruncatura de bat, aici e locul unde sa faci un safari de pomina. Evident ca de la mic la mare, toata lumea poate sa te descurce si sa-ti aranjeze mintenas un safarel numai sa te stie ca ai luat de la el si nu din alta parte. Noi i-am promis taximetristului care ne-a adus din Jodhpur ca-l rezolvam ( caci ce sa vezi, stia pe cineva care stie pe cineva care avea o agentie de turism fix la intrarea in fort). Cineva-ul ii dadea si lui o rupie cinstita si tu te duceai in safari ca maharajahu’ 🙂 Acum, noi va zicem ca am dat 2200 de rupii (adica in jur de 130 de lei). Gazda noastra zice ca ne-am luat teapa si ca el ne dadea la juma’ de pret. Noua ni s-a parut fair pentru o noapte cu totul inclus iar lui nu i s-a parut prea mult sa ne ceara 1500 de rupii de 15 kilometri cati erau pana la aeroport. Asa-i in tenis 🙂

Va mai zicem si ca e posibil sa ai parte de-un safari cu o cazare confortabila, la cort, cu toaleta, electricitate si toate cele. Noi n-am stiut de asta dar nici nu ne pare rau c-am dormit sub cerul liber si ca am mancat de unde nu credeam c-o sa mancam vreodata si n-am patit nici pe naiba 🙂 A fost una dintre cele mai frumoase experiente traite (da, stiu ca zicem des asta dar avem la activ cateva experiente care se agata unele de alte pentru locul intai). Va zicem doar atat: camile, cer de pica pe tine, apus de-ti crapa ochii, vant cat sa te bage la somn, mancare buna, masala chai la trezire. Chapati. Atat 🙂

Toate restaurantele se bat pe cel mai tare view din fort spre oras, noi am descoperit unul care e cam pe primul loc pentru o priveliste spre Palatul Regelui sau Mandir Palace. Se numeste Top View Restaurant si arata cam asa: