Port Barton, un an mai tarziu

Ce ne mai place sa zicem azi una si maine alta. La nebunie…Nooot 🙂 Cam asta-i treaba cu El Nido. Pardon, Port Barton-ul de azi la distanta de un an fata de Port Barton-ul pe care l-am cunoscut noi. Si chiar daca lumea zice ca a fost doar o chestiune de noroc sa-l prindem pustiu si fara prea multi turisti care se perinda cu gurile cascate, puzderia de barci, cazari, constructii, agentii de turism si restaurante spune altceva fata de gura lumii de mai sus. Ce s-a intamplat? Vrei s-ajungi ca fratele mai mare? Sa te naspesti si ofilesti cum a facut-o El Nido in doar 3 ani de la prima intrevedere si pana azi? Nu ca ar fi prima data cand stam marturie la degradarea unui loc dar…totusi…mai gasim vreo speranta pe undeva? Nu de alta dar parca prea turcoaz e apa si prea multe plaje frumoase ai in jur si prea dragut iese fumul greu dimineata devreme printre palmieri. Si ai ape prea calme sa fie tulburate de zeci de motoare si oameni prea amabili sa fie pervertiti de la atata turism. Si ala vai de steaua lui…caci oameni mai indolenti si mai nepasatori ca aici greu mi-a fost dat sa vad. E lesne de inteles ca nu ne referim la toti ca, vorba aia, mai stim si noi cativa conationali cumsecade care au venit pe aici 🙂

Ne-am cazat tot la Deep Moon ca tot l-am laudat anul trecut pe la toti cunoscutii si necunoscutii. Evident ca nu l-am mai recunoscut si asta nu din cauza managementului care se schimba mai des ca sosetele ci a nepasarii si degradarii cu care-si asteapta oaspetii. Servicii slabe, mancare mediocra si galagie. Galagie, fratilor, pana la hat noaptea tarziu de la barul cel nou ce se-ntinde fata-n fata cu plaja.

Sand Bar- Island Hopping

Noroc ca-n sat mancarea-i la fel de buna dar parca un pic mai scumpa, normal. Curentul pica zilnic de la atata solicitare. Cainii s-au inmultit. Pisicile sunt mereu bortoase. Drumurile sunt impracticabile pe timp de ploaie in timp ce plaja acomodeaza acum zeci de ancore de bangka gata sa te duca in island hopping-urile cele mai cu mot. La Santa Cool’s excursia pe mare e la fel ca anul trecut in timp ce preturile stau tot pe-acolo ca acum, na, te mananca de tot concurenta. Caiacele se inchiriaza in acelasi sistem, primul venit, primul servit. Iar turistii sunt dintre cei mai pestriti. In dreapta dai de octogenari veniti cu cine-stie-ce vant necunoscut iar in stanga rastafarieni si “oameni frumosi” care se-arunca-n cap in apa de-un metru si apoi stau juma’ de noapte sa vina salvarea sa-i puna la loc.

Plajele din jur sunt private property dar iti poti osteni oasele obosite contra unui fee modic … sau nu. In timp ce-n island hopping-uri, bucurie mare, s-a mai rarit cu atinsul testoaselor si s-a inmultit cu alte plaje-n portofoliu.
Van-urile sunt pline ochi cu turisti iar punctul de inregistrare este acum in afara satului, acoperit frumos intre 4 stinghii de lemn 🙂 Barul de raggae nu mai e ce-a fost dar se tine in continuare tare pe pozitii iar Deep Moon-ul are acum si el un bar nou-nout si niste cocktail-uri de sta mata-n coada. Pizza Gorgonzola, pe care n-o stiam anul trecut dar care se lauda ca ar fi de trei ani in campul muncii portbartoniene, face o pizza gigantica delicioasa si cu servire ultrarapida 🙂 Mabuti si-a mai schimbat textele de marketing din meniuri si a scos pestele de pe lista, asa cum sta bine oricarui restaurant vegetarian care imprastie cu iubire catre toate vertebratele si nevertebratele pamantului.
Apusurile sunt in continuare dementiale si daca vrei o zi de pauza de la toata noua nebunie din micul port, inchiriaza o barca pentru 2500 de pesos si du-te in San Vincente unde o sa ai 14 km de Long Beach doar pentru tine 🙂

Long Beach, San Vincente