Update de viata 2.0

Cateodata stam sa ne gandim daca asta ne-am dorit cu adevarat. Alteori ne uitam la doi copii ce cara dupa ei trei nuci de cocos si zicem: da! Asta e dansul pe care vrem sa-l dansam. Apoi ne uitam la telefon si ne dam seama ca Youtube-ul e istorie si-apoi iara ne-ntoarcem privirea spre cer sa privim patru nori perfecti ce se misca repede spre un apus de-ti taie respiratia.

Scroafa de pe strada ce duce spre cel mai nou bar din oras a fatat 8 purcei. Taurul din fata casei s-a invatat la cojile de papaya pe care i le dam iar porcul de lapte al vecinului se cam da in vant dupa resturile de varza. Avem o pisica cam rasfatata si alta ce miauna cam cu interes.

Ne-am mutat intr-o casa plina de bun gust port bartorian. Avem si-un hamac ce ne leagana cel mai dulce somn. Cei mai talentati dintre noi au facut paine de casa, fasole batuta, mujdei si cartofi prajiti. Am catadiscsit sa cautam pana si o reteta decadenta de burgeri din flori de banana. S-ar putea acum, sa existe pe casa noastra o antena 4G. Dar nu cred, pentru ca ilegala. Posibil sa ne placa si ceata care se ridica dimineata cand se duc copiii la scoala dar cred ca fumul de cu seara, pe la apus, e cam preferatul nostru. Sa zicem ca ducem dorul unui internet nelimitat dar … ce mai sunt limitele in zilele noastre? In fiecare dimineata mirosul cafelei imi aduce aminte de casa din Bucuresti, insa fiecare zi imi aduce aminte ca felul in care e … e tot ce-am visat…

Nu cred ca vom intelege vreodata karaokele dar nu ne dam in laturi sa oracaim pe Ricky Martin ori de cate ori avem ocazia. Avem o sete nebuna de SMP dar incercam sa ne mentinem pe linia de plutire. Sigur facem uz de apusuri nefiltrate!
Port Barton s-a cam copt! Nu mai e filipineza senina ce zambeste un pic timid si-si ascunde fata necunoscutilor. E adolescent si are vocea gâjâitã.
Cerul e tot plin de stele. Alea care te cauta in suflet, asa de aproape sunt de tine!

Noi trecem prin bune si prin rele, incercam sa ne acomodam dar mai ales sa ne armonizam. Suntem inca o orchestra fara ritm, cu un dirijor putin haotic.
Ne-am luat pana si masina de spalat. Stiti, Albalux cu storcator? (Stati ca trece cineva care canta de mama focului). Revenind, stiti masina bunicii cumparata de copiii ce stau la oras? A noastra e Sharp si suntem mandri de ea. A costat 6000 de pesos si ne-a adus pe toti mai aproape, ca focul de tabara.

Acum avem apa calda! Traim in lux. Tot in baia cu apa rece ma spal. Avem doua bai, ne-am dat de gol.
Un acvariu cu doi pesti sta in mod ostentativ pe prispa casei. Stiti ce mult ne plac animalele in captivitate? La fel ca pizza facuta la microunde.
Apropo de pizza, unde ati gasit cea mai buna mancare pe metru patrat? Noi clar aici, ca doar asa cum fiecare cioara isi lauda puiul, de ce n-am face si noi la fel cu Port Barton-ul?

Domnul ce are magazinul de la colt ne zambeste cu toti dintii lui proaspat pusi. Strada ce duce spre White Beach se opreste fix in dreptul ulitei ce duce la casa noastra. La drepta avem vecini un evreu ce s-a amorezat de-o argentinianca focoasa si i-a turnat un plod care plange de mama focului in fiecare dimineta. In spate avem un teren de volei montat de familionul la care stam. Am si jucat volei cu ei: e-au batut. Am fost si invitati la ziua unui frate: am cantat “La Vida Loca”.

Avem mereu banane rosii in fructiera si mango tinuti mai “a coté”. Bem apa cu kalamansi cand vrem s-o lasam mai moale cu romul Boracay.
Zilele trecute am gatit Lomi si a fost mai bun ca cel da la Gacayan. Gata, am zis-o! Ah, si e posibil sa fim dependenti de burrito-ul de la Big Mama.
Umblu in papuci cu 4 numere mai mari si-aproape ca-mi vine sa ma descalt, asa cum o faceam la bunica, in vacanta de vara. Doar ca ea nu ma lasa, asa ca n-o fac. Oricum, imi trebuie o pedichiura. Am sa ma rasfat in Bangkok. Pana atunci, voi ce coaceti? Noi avem o paine la cuptor. Facuta dintr-o faina cu greu descoperita. Asa cum e cu toate lucrurile de pe aici. Stiati ca spanacul arata cam ciudat si cartofii sunt cam scumpi? Nu-i problema, eu ma cam dau in vant dupa Alogbati (cautati-o pe Google, nebunilor, dati-va mari

Avem cam multi caini in Port Barton. Prea multi sa ne gandim la nefacute si prea nefacute ca sa ne gandim ca vor fi mai putini. Noi n-avem caini, doar geko si cativa lilieci care atarna inspaimantator de acoperisul hamacului. Unul s-a lovit de casa … cam ciudat, nu?

Ne-a venit prima factura la “butelci” de apa. Ah, ce familiar. Gazda noastra are patru copii si-i cam place Tanduay-ul altora. Cert este ca ne da scuterul sa ne lafaim prin sat cand vrem sa luam doua cabluri si 3 sarme.

Urmeaza sa se continue …