Genunchii sus, aerul conditionat la maximum si haide sa pornim odata spre El Nido! Caci, ce sa vezi, asta pare cea mai “comestibila” ruta spre Coron din Port Barton. Si daca va spunem ca am slabit 5 kile si am imbatranit 10 ani pe ruta asta, ne credeti? π
Ei bine, la 8, 8-si-ceva-aproape-9 am plecat din Port Barton cu ganduri fixe sa prindem un ferry catre Coron. N-aveam idee ca sunt doar doua optiuni, unul fast si altul slow, ce pleaca dimineata devreme sau in jurul pranzului. Cert este ca am ajuns la tanc cat sa-l prindem pe cel de ora 13. Am cumparat biletele aproape in fuga si n-am avut timp nici sa ne miram ca pretu-i cam piperat, adica aproape 1800 pesos de persoana. Voiam sa ne trantim pe-o canapea, o punte, orice si sa rauflam usurati c-am facut totul intr-o zi si n-a trebuit sa caram de bagaje in cautarea unui loc in care sa dormim peste noapte in El Nido. Ca nu poti sa-ti potrivesti ceasul dupa nimic ce-nseamna transport in Filipine, asta stim deja dar parca prea se lungeste plecarea si se agita spiritele pe vas. Aveam sa aflam ca motorul se stricase si ca-l reparau de zor la cativa metri de port. Agitatie mare, oameni intrati in crizele foametei, nervi intinsi la maximum, certuri, scandal, de-ale turistului rasfatat ce-odata pus fata in fata cu o situatie iesita din schema incepe sa dispere si sa intre-n panica. Nu zic ca e placut dar sa te-apuci sa sari din barca pe vasul de vis-a-vis, sa mergi cu slapul prin pietris si sa sari pe mal doar ca sa-ti iei o punga de chips-uri si niste suc, mi se pare cel putin absurd. Asta cu putin timp inaine ca echipajul sa ne aduca de-ale gurii ca nu care cumva sa ne apuce transformarea de la 2-3 ore cat am ramas doar cu apa, si aia la discretie. In orice caz, pe la ora 16 s-a anuntat ca vom pleca cu alta barca iar pe la 18 ne-am dat jos de tot, caci se stricase si aia in plina glorie π
Toata lumea a primit cazare, bani pentru transport si multi bani pentru mancare, inclusiv cei arvuniti deja pentru activitatile pierdute in Coron sau pentru noaptea de cazare de-acolo. Asa ca la ora 6 dimineata, cu ochii cat cepele iata-ne iarasi in barca pentru 4 ore cu destinatia finala Coron, dac-o fi sa fie πCoronΒ
Si cand ajungi aici te-ntrebi ce naiba a fost in capul tau si ce necurat te-a pus sa mergi doua zile ca nebunu’ sa vezi un oras uratel foc, fara pic de plaja la distanta mai mica de 3 kilometri si cu restaurante vai de steaua lui, cu cateva exceptii europene, pline de ifose. Asa ca am stat doua zile inchisi in casa pana sa ne revina puterile si sa dam piept cu ce-avea sa ne ofere.
In oras gasesti cel putin 3 bancomate si doua banci, agentii de turism din 5 in 5 pasi, cam multe restaurante chinezesti si coreene, fumaraie de satay-uri de nu poti sa iesi om normal din casa si sa te-ntorci cum ai iesit si triciclisti care te-ntreaba din metru in metru daca nu cumva vrei sa vezi “hot spring”. Da, da si la 7 seara π
Dupa ceva research slabut demn de un internet dat cu taraita am ales sa mergem in 3 island hopping-uri in fiecare zi din cele 3 ramase. Nu de alta dar orice alta activitate de pe insula principala costa in final la fel de mult, dupa cum urmeaza: 500 pesos inchiriat scuter (a iesit din schema la ce aglomerat este), 200 pesos de caciula pentru un drum la plaja Cabo si alti 200 pentru intoarcere, tot cam atat si pentru Hot Spring plus alte fee-uri platibile la fata locului plus merinde plus … am zis pas ca e prea mare tevatura π
Pentru toate tururile am ales agentia Nice in Paradise si dupa ce treci de guri inchise si ospitalitate acunsa prin buzunare si specifica oricarui loc de pe aici, ajungi la concluzia ca e cea mai buna alegere facuta in termenii punctualitatii, mancarii, atentiei, ghizilor si pretului.
Ca si-n fratele de cruce El Nido, tururile poarta cam aceleasi nume, A, B, C sau unele mai cu mot sunt denumite “highlights” sau “ultimate”. Toate sunt custumizabile si pot fi convertite in tururi private, cu amendamentul ca fee-urile ce trebuie platite pentru a sta pe insula, se platesc pe insula in sine si nu la agentie, fapt deranjant pentru un om ce vine-n slapi si costum de baie si in mod cert, fara bani de hartie la el. Aproape nici un tur nu are inclus in cost si echipamentul de snorkeling pentru care se decarteaza in jur de 150 de pesos inainte de a te urca in barca. Si ca se-ncheiem cu chestiunile administrative, tururile costa de la 950 la 1800 de pesos, si au incluse pe langa chestiile evidente ca ghidul si echipajul, o masa copioasa, doua tipuri de bauturi, apa la discretie, fee-uri si niste snack-uri pe drumul de intoarcere. Nu incerca sa-ti bookuiesti anumie excursii in avans ca nu poti. Totul se face de pe o zi pe alta dar nici nu dispera ca n-apuci sa vezi nu-stiu-ce plaja c-ajungi la ea negresit fix in ziua in care ti-ai propus π
.
Si daca ar fi sa punem degetul pe ce ne-a placut mai mult si mai mult, atunci clar excursia ce poarta numele Reefs and Wrecks a fost cea mai cu fainosag. Nu de alta dar snorkeling deasupra unei epave si gradini de corali mai frumoase ca-n Coral Garden chiar ca n-am vazut in Asia. Aia pe care am vizitat-o pana acum. Nici cu Siete Pecatos nu ne e rusine dar Coral Garden e un mare “de vazut” daca sunteti prin zona si vreti sa mai vedeti corali vii, pana nu e prea tarziu. Caci ghizii, fosti tribali “civilizati” de cebueni, zic ca-i cea mai frumoasa gradina din Busuanga. Si-or stii ei ce-or stii ca nu degeaba pana-n ’80 erau cei mai buni scufundatori din zona. Asta pana cand li s-a dat pe la nas cu n-am nevoie pana cand … au avut nevoie π Tot ei zic ca pana atunci, cand vedeau un om imbracat fugeau de mancau pamantul. Ma rog, apa π Si cica lucrurile sunt mai roz acum, dupa ce au fost improprietariti si tot ce se vede cu ochiul in zare, le apartine. Nu mai sunt pesti dar nici nevoia de a pescui a disparut si nu mai trebuie nici sa sape in fiecare zi pentru apa potabila si sa se culce odata cu lasarea serii. La ce bun cand acum au electricitate si poa’ sa manance un noodles la cutie cinstit in timp ce se uita la televizor? π Parintii lor sunt in continuare insulari pe cinste caci, deh, ati vazut om de la tara sa se mute la oras, intre patru pereti? Copiii, in schimb, sunt plecati la scoli si vor sa ajunga doctori. Asa ca peste alti 30 de ani, n-o sa ne mai spuna nimeni despre cum si-a trait viata ci o sa mancam istorie pe paine, cum vor altii sa o mancam. Ca sa nu mai amintesc ca in ’90 se vindeau pamanturi pe-o sticla de bere si un tricou…Nu mai amintesc π In orice caz, cert este ca prin anii 90 au intrat in randul lumii civilizate si-au fost recunoscuti oficial ca facand parte din ea. In prezent nu mai exista triburi nedescoperite si nici nu va imaginati ca faza cu fugitul de mai sus era cum vedem la televizor despre triburile din Amazon, de exemplu. Comertul intre ei era ceva destul de intalnit, caci cu ce merge oare pestele daca nu c-o mana de orez si vice versa? π
.
.
.
Kayangan Lake
.
. Multitudinea de epave japoneze din al doilea razboi mondial si faptul ca poti sa faci diving sa le vezi sau chiar snorkeling, pentru cele aflate la mica adancime, fac Coron-ul clar mai deosebit fata de obositul El Nido. Ca sa nu-ti mai zic ca aici poti sa vezi vestitii dugongi sau chiar rechinii balena daca esti mai norocos. Sa nu mai pomenesc despre lacuri, lagune, plaje si limbi de nisip de-ti sta mintea-n loc la cat de frumoase sunt. Din pacate, frumusetea aduce turisti, turistii aduc bani, banii n-aduc fericire π Lacul Kayangan, de exemplu, este plin pana la refuz, marele peste baracuda nu s-a mai vazut de cand lumea si pamantul in lacul cu acelasi lume, in timp ce pe plaje mananci cot la cot cu tot mapamondul. In mod misterios, locul atrage multi chinezi. Dar si mai misterios este ca sunt de-aia vorbitori de engleza π Dar sa traiasca ei cu noodlesii adusi pe insula si poporul corean cu kimchi ramenul ca zau daca aveam ce sa mancam. Caci de stat la coada la Altrove in fiecare seara nici nu se pune problema. O pizzerie italieneasca c-un manager mult prea nazuros ca sa-ti mai priasca pizza si s-o crezi cea mai buna din lume π Sfaraieli de grill-uri si fumaraie de satay-uri gasesti la tot pasul, gelaterii mediocre, magazine pline cu de-ale inotului, cartofi prajiti, caini si pisici maidaneze, cocosi legati de garduri si tricicluri pana la refuz.
.
.
.
Si daca la intoarcere ai treaba prin Puerto Princesa si te prinde dorul de duca intr-o zi de miercuri sau de duminica, atunci poti sa pui mana pe-un bilet de ferry de la 2go travel. Chiar daca aventura dureaza 15 ore pe mare, noi iti zicem sincer ca de-abia le-am simtit si ne-am mai si distrat copios la bord. Stai linistit insa, ca-n Coron faci o vesnicie si jumatate doar daca scoti la indigo drumul facut de noi. In realitate insa ai un avionas micut ce te duce si te aduce intr-o ora si-un pic din Manila. Noi n-am avut curaj sa ne urcam in el caci orice dardaiala o simtim ca pe sfarsitul lumii asa ca i-am dat skip si-o lasam mai departe pentru cei mai curajosi dintre voi π
.
.
Buna,
Imi poti da un link cu avionul Coron-Manila? π
Buna Madalina, incearca http://www.airjuan.com. te pup
Foarte frumoase pozele, iar descrierea drumului m-a amuzat teribil!:)
http://www.storiesandcolours.com
Hei, ma bucur foarte mult. te pup
Buna. Ma bate gandul sa fac o excursie in ian – feb 2018, El Nido – Port Barton – Coron, dar am inteles ca ar fi ceva probleme cu febra Dengue. Se exagereaza sau ar trebui sa ma indrept catre alta destinatie?
Buna, mai, sa stii ca nu am citit si nu am nicio informatie despre asta. Noi din Ianuarie ne mutam in Port Barton so…. π Eu te sfatuiesc sa-ti urmezi instinctul π Nu prea stiu ce altceva sa-ti transmit intrucat nu m-am ferit si nu m-au speriat niciodata febrele, virusii si alte cele. In orice caz, orice-ai alege, sa ai o vacanta de vis <3