Am ajuns in Hpa An in lux si opulenta. Un autocar mare cat China ne-a asteptat in statia de autobuz cu tot cu stewardeza, perne, entertainment la bord, paturi, chiar si cina incluse. Am fost “debarcati” in Yangon dupa 12 ore in care am dormit neintorsi s-apoi am luat alt autobuz spre Hpa An, inca 5-6 ore. Si chiar daca faci pana aici o vesnicie si jumatate, drumul iti face vesnicia mai usoara 🙂 Daca ai rau de masina, in schimb, mai bine spui “pas” experientei caci si cei care au fost tari 11 ore, au cedat spre sfarsitul drumului.
Si daca as fi vrut sa numar toti turistii non-asiatici din Hpa An cred ca-mi ajungeau lejer degetetele de la doua maini, asa de putini au fost. Fapt ce duce la o organizare mai proasta, infrastructura pe masura, restaurante putine si myanmarezi mai putin parolisti ca-n restul zonelor vizitate. N-o zic neaparat ca pe-un lucru rau dar spun sa ramana spus :))
Buuuun, prea multe lucruri n-ai ce face in Hpa An. Defapt cred ca sunt doua lucruri mari si late: muntele Zwegabin si turul pesterilor. Cu amendamentul ca pentru primul trebuie sa te antrenezi vreo doua luni inainte 🙂
Noi am vrut sa le luam pe rand si am ajuns sa le facem pe toate in aceeasi zi. Si daca ne spunea cineva ca putem, i-am fi zis ca-i nebun si faceam cale intoarsa. Vezi? De-aia e bine sa nu stii ce te-asteapta! La 8, 8 si ceva (9 mai precis) domn’ sofer de tuk tuk ne-a asteptat in fata hotelului. Si ne-a plimbat de-am simtit cum ne intra fiecare os in alt os si cum ni se aseaza organele in toate formele imposibile, caci avea un tuk tuk care era facut pentru orice numai pentru oameni nu. Am facut turul cateorva pagode si ne-a aratat-o de la distanta pe cea mai cea dintre toate. Am recunoscut-o, ca doar o aveam maine in program! Dar nu, omu’ nostru stia una si buna: drumul de Zwegabin. Ne-am dat jos, ne-a aratat pe degete ca toata smehmcheria dureaza 4 ore, ne-am pus poalele in cap, eu, si rucsacul in spinare, Matei si ne-am zis: cat de greu poate sa fie?! Si da-i si urca trepte, multe trepte, pana ajungi asa de departe ca nici sa te intorci nu-ti vine. Iar cand crezi c-ai ajuns … ce crezi? N-ai ajuns!! In fine, a fost grooooaznnnic de dificil pentru niste profani ai sportului si am auzit ca nici cei mai “fit” din fire n-au transpirat putin. Sus de tot privelistea-i magnifica si cred ca ar fi fost dementiala daca totul in jur ar fi fost verde crud. Ne-am uscat tricourile, am baut 2 litri de apa si-n drum spre tuk-tuk-istul nostru ne gandeam ca primul lucru pe care-l facem acum cand ajungem la hotel este o baie cinstita in piscina. Dar nu, n-a fost chip! Pe foaia de parcurs stateau pesterile la rand asa ca da-i forja pana la ele. Drumul, in schimb, ignorand zgaltaiala tuk-tuk-ului, a fost extraordinar de frumos iar peisajele iti taiau rasuflarea. Iar pestera Saddan, cu tot cu plimbarea pe lac au fost doua dintre cele mai relaxante si linistite momente ever. Si dupa ce-am terminat cu pesterile i-am spus omului nostru cuvantul magic: “hoteeeelllll”. A dat din cap in semn ca “da” si ne-a mai dus la doua pesteri in drum, cu tot cu zgaltaiala din dotare. Am ajuns pe la 6 vai de capul nostru, anchilozati si cu febra si-n urechi. A urmat o saptamana de chinuri groaznice :))
Zilele anterioare luasem bicicleta, asta dupa ce ne incapatanasem sa mergem 10 km pe jos, iar strazile paralele cu strada principala sunt absolut dementiale. Strazi cu nisipuri rosii, oameni deschisi, copii zbanghii, viata de tara linistita, intr-un cuvant. Seara, insa, devine un chin. Praful si fumul aproape ca te strang de gat si-ti fac mersul imposibil. Si daca vrei sa mai incluzi o activitate in program, du-te si mananca la Thai Village. Dar du-te pe jos, traverseaza podul Thanlyin si ramai putin sa absorbi atmosfera, ca oricum restaurantul e inchis “azi” 🙂
Daca vrei un loc golit de turisti, in care doar sa fii si sa observi discret, sa te bucuri de ce-ti are de oferit partea asta a Burmei, fara sa strambi prea mult din nas ca nu gasesti mancare chiar la tot pasul sau ca oamenii au ritmul lor si mai intarzie cate-un pic sau ca le zici una si fac alta sau ca pur si simplu nu stiu o iota de engleza, atunci Hpa An e locul. Si poate faci drumul pana aici invers si nu anapoda cum l-am facut noi, adica direct din Yangon si apoi spre centrul tarii.
Leave a Reply