4. Ao Nang

In Krabi am ajuns dupa un drum de 4 spre 5 ore din Phuket, cu van-ul. A fost crunt, am schimbat masina de doua ori, am ridicat de troller pana pe capota, l-am coborat, l-am ridicat din nou, am dormit cu ghiozdanele in brate si am transpirat ca la o zi de sapa. Si asta dupa ce cu o seara inainte ne-am petrecut pana dimineata cu Ying, ca, deh, plecam si nu ne luam ramas bun cum trebuia 🙂

Mi-a placut Krabi-ul cu vreo 20-30 km inainte sa ajungem efectiv in Ao Nang iar cand am ajuns m-am indragostit la prima vedere. Ne-am cazat la cel mai urat hotel in care am stat ever, cu o camera in care nu puteai desface nici macar valiza si cu un geam micut care dadea spre un hol comun. Fara balcon, fara alte geamuri 🙂 Motiv bun sa stai cat mai mult pe-afara si cat mai putin in hotel. Am iesit rapid fara sa observam moscheea gigantica ce era in dreapta noastra si am urmat drumul spre plaja iar cand am ajuns era fix perioada cea mai cea din zi, atunci cand din soare ramanea doar o dunga portocalie. Si cum veneam din Phuket, de la duduiala si stroboscop, ne-am bucurat enorm sa vedem ca totu-i chill, ca restaurantele inchid la 10, ca poti sa iei cina la lumina unei lumanari sau ca poti sa asculti linistit jazz, sa bei un cocktail si sa te uiti la stele.

Ne-am hotarat brusc ca nu ne mai plac nici Island Hopping-urile asa ca am spus pas tuturor excursiilor ce contineau 2, 4, 7 … 1000 de insule pe care le poti vizita intr-o singura zi! Nu de alta dar singurele locuri unde-am vrut sa mergem, Koh Mook si Koh Lipeh, erau foarte departe si in niciun caz pretabile pentru o exursie de-o zi din AoNang. Pe Phi Phi mai fusesem, James Bond, Chicken Island, Tub si pe toate care mai exitau le mai vazuzem, asa ca am decis sa lasam timpul sa treaca cum o vrea el.

 …

Am vrut sa luam kayakul pana-n Railay dar ne-am tot ferit de caldura, pana-ntr-o zi cand o intamplare fericita ni l-a scos in cale pe Jan, un tip foarte ok din Belgia, stabilit de 4 ani in Thailanda, care ne-a luat de-o mana si ne-a suit pe toti intr-un long tail cu directia Railay. 100 de baht dus, 100 de baht intors si de restul aventura, nenica! Daca stiam ca baiatul face catarari in slapi, cred ca ramaneam tot pe AoNang 🙂 Cert este ca ne-a aratat niste locuri despre care nici nu stiam ca exista, mai ales in contextul in care mai fusesem aici acum doi ani, intr-un tur organizat, si n-am avut timp sa parasim bucatica de plaja de unde ne-a lasat barca, ca doar “take your time, hurry up!” este sloganul tuturor agentiilor care organizeaza tururi 🙂 Asadar, ne-am cocotat  pe stanci, am urcat prin bezna totala in pesteri si ne-am tarat, efectiv, pana la view point-uri. Daca mi-ar fi zis cineva ca pot sa urc in papuci de plaja un perete aproape vertical de munte fara sa-mi rup o unghie, nu l-as fi crezut. Jan era profesor si ne-a facut sa ne placa si sa mai vrem, chiar daca ne inghiteam transpiratia cu tot cu praf. Ne-a placut atat de mult incat ne-am stabilit baza si a doua zi tot pe Railay.

Dupa ore de chin de urcat, de coborat, de soare, de plaja, de inot, poti sa te asezi frumos pe nisip si sa servesti elegant o masa la un restaurant si mai elegant, ia uite cum arata: 

Orasul in sine iti ofera o gramada de lucruri dar mai cu seama e placut pentru plimbat si pentru activitati mai linistite. Nu te speria, exista si zone, sau mai degraba pub-uri, cu muzica pana mai spre dupa miezul noptii dar nu asta e trasatura generala a AoNang-ului. Este one road city deci mai totul se desfasoara de-a lungul strazii cu acelasi nume si pe faleza din stanga unde, dupa parerea mea, gasesti cea mai frumoasa zona, atat ziua cat si noaptea. 

Plaja nu e frumoasa si nici apa nu e stralucita, as zice chiar maloasa pe alocuri dar ai multe optiuni prin jur la doar cateva minute distanta cu long tail boat-ul. Pe AoNang, insa, cat e ziua de lunga te indopi cu porumb si satay-uri gatite langa tine, mananci gogosi pe stilul “donut inside vanila strawberry” si faci masaje pana nu mai poti la unul din multele saloane insirate pe faleza. La pranz mananci la the “The last Fisherman” dar nu inainte de a bea un smoothie coborat direct din rai si un Brownie Sundae de-mi lasa gura apa chiar acum, cand iti scriu despre el. Tot la The Last Fisherman.

Dar cand nu mai poti de soare, traverseaza padurea pana dincolo, spre plaja din stanga. Drumul e senzational, view-ul pe masura, unde mai pui ca vezi si o gramada de soparle cu tot cu maimute, la pachet 🙂

Populatia este un mix inedit de thai get-beget si thai amestecati cu chinezi dar ineditul ineditului vine din partea populatiei musulmane care traieste in Krabi intr-un procent destul de ridicat, ca doar Malaysia e la doi pasi departare. Asta a facut ca thai food-ul sa stea bine mersi langa halal food si sa nu se supere nimeni (fara sa se atinga, totusi!), ca doar asta e si sloganul orasului: “Krabi, the liveable city, friendly people”. Musulmanii le-au dat darul negocierii si persuasiunii iar thailandezii al calmului si al zambetului pana la urechi. Tocmai de-aia n-am vazut nicaieri in Thailanda saloane de masaj si restaurante mai dornice sa te bage inauntru cu toate armele posibile, ca aici. Flyere, strangeri lipicioase de mana, fructe impartite gratuit pe plaja… doar doar sa le calci pragul macar o data!

Despre apus nici nu iti mai povestesc, ca n-are rost … iti spun doar sa te lipesti de-un cocktail-to-go de pe drum, sa traversezi faleza si sa te asezi pe plaja sa-l privesti.