Filipine a intrat intamplator in planurile noastre iar Manila n-a fost nici pe departe o destinatie aflata pe lista de prioritati. Vorbita nu foarte de bine si pe alocuri chiar rau famata, acestea sunt doua dintre motivele care ne-au facut sa vrem s-o ocolim. Am decis, totusi, ca inainte de a ne continua calatoria sa-i acordam 3 zile si bine am facut. Nu este un oras care sa-mi fi intrat la inima iremediabil dar are farmecul lui si asta e un lucru ce nu poate fi contestat. As putea spune ca a imprumutat ceva din Singapore si altceva din Bangkok si as merge pana-ntr-acolo incat sa spun ca nu e deloc departe de orasele din Europa, ramanand desigur un oras tipic asiatic.
Am ajuns in Manila dupa un zbor foarte lung, cu doua escale scurte. In total cam 20 ore, timp in care n-am pus geana pe geana si n-am putut intinde un picior. Entuziasmul ca ajungi intr-un loc nou te tine treaz si alert si te face sa crezi ca ai energie cat s-o iei de la capat … asta pana cand ajungi in taxi-ul care te duce la hotel unde adormi ca un prunc 🙂
Cateva ore de luat pulsul orasului, o mancare bunicica si un masaj dumnezeiesc au pus capat primei zile. Am picat lati si am dormit neintorsi, “Intramuros” scria pe noi pentru ziua ce urma.
[icon name=”hand-peace-o” class=”” unprefixed_class=””]
Si spre el ne-am si indreptat. Am crezut chiar ca putem merge 7 km pe jos pana acolo dar am ramas cu crezutul caci dupa 2 km ne-am urcat in primul triciclu iesit in cale si dusi am fost. N-am indraznit sa calcam pragul binecunoscutului Jeepney filipinez asa ca am ales un mijloc de transport pe cat de poluant si zgmotos pe atat de amuzant si plin de senzatii tari 🙂
Doua tone de gaze de esapament mai tarziu si iata-ne ajunsi la Intramuros si Fort Santiago. Plimbat, vazut, placut! Unde mai pui ca am primit ca bonus o priveliste spectaculoasa de mangotieri pe care recunosc ca nu i-am vazut niciodata mai departe decat in farfurie 🙂
Manila e raiul pe pamant pentru gurmanzi de toate felurile, shoppaholici de toate buzunarele si petrecareti dintre cei mai pestriti. Mall-uri care comunica prin pasarele cu alte mall-uri, gradini, parcuri, spatii verzi inconjurate de zgaraie nori, toate incalzite de o clima ce mi-a placut extrem de mult si deloc sufocanta (in ciuda poluarii).
Daca sunteti vegetarieni insa, lucrurile se schimba. Filipinezilor le placea carnea multa si se dau in vant dupa tot felul de junk-food. Fast-food-uri deschise non-stop vand lucruri ce ar putea face pana si “mancarea” de la McDonald’s sa arate a … mancare.
Dar cand ii vezi asa de colorati si de zambitori parca-ti trec toate. Si daca mai adaugi si un San Miguel pe lista, te-ai scos! 🙂
Mai putina vorbaraie si mai multe poze aveti mai jos. Ne vedem pe instagram @andra.oprea si @that_monday, nu inainte de a va lasa la finalul articolului cu o minunatie de copac. Si-a etalat culorile fix la intrarea intr-un parc. N-am stiut ce este pana nu ne-a spus Google-ul, asa ca faceti cunostinta cu: Eucaliptul Curcubeu [icon name=”angle-double-down” class=”” unprefixed_class=””]
Leave a Reply