Primele zile in Filipine

Nerabdatori sa aflati cum au decurs primele zile in Filipine? Nu va tinem pe jar si ii dam cum doua puncte si de la capat 🙂

Zborurile cu Tarom si Gulf Air ar fi fost aproape banale daca nu am fi avut niste turbulente de cateva ore legate cu cea de-a doua companie. Mda, aproape ca ajungem sa le dam dreptate tuturor stewardezelor care ne-au spus ca deasupra Indiei se intampla lucruri 🙂 Caci, hei, din Vest si pana-n Est si pana-aproape de coasta Thailandei, mai mai ca n-am pus geana pe geana. Dar probabil ca astea-s banalitati pentru unii dintre voi. Pentru mine, insa, groaza de zboruri atinge cote maxime odata cu orice dardaiala. Mai ales daca dansa se intampla pe timp de noapte 🙂 Trecand direct la subiect, primele zile petrecute in Manila au fost o goana nebuna prin Greenbelt, Gloriatta si Landmark in cautare de diverse gadget-uri si gadget-ulete cu care nu am vrut sa ne batem capul acasa. Taman bine ca ne-am batut aici 🙂 Caci, oricat de usor si la indemana ne-a fost sa spunem ca le gasim pe toate in Manila, pe atat de greu s-au aratat lucrurile la fata locului. Dar, stai, ca inca n-am ajuns in Puerto Princesa 🙂 Prin urmare, un Dome pentru GoPro, cateva perechi de Bensimoni, multiple tentative de cumparat WiFi-uri, nenumatate intrebari si trimiteri de la un magazin la altul si multe, mult prea multe ore petrecute in mall-uri, ne-au trantit, in final, pe scaunele meschine ale Air Asia, cu destinatia Puerto Princesa.

Nimic nu se compara cu o alergatura pe cinste, in praf, noxe si caldura prin oras. Dar ce poti sa faci cand e principalul oras din Palawan si cand poti sa-ti inchiriez un van care sa te duca cu tot calabalacul pana la destinatia finala, fara sa cari si sa te cocosezi ca un asin prin avioane si alte cele 🙂 Cu alte cuvinte, de aici ne-am achizionat tot ce tine de cosmetica si igiena dar mai ales Pocket Wifi-ul cel de toate zilele si nu in cele din urma, minunata de viza. Si ca tot a ajuns la capitolul acesta, cateva detalii legate de internet si viza cred ca ar fi cele mai utile in cele ce urmeaza.

Internetul este deplorabil! Sau, mai corect spus, INCA este deplorabil. Pare-se ca fibra optica a ajuns pe insula insa nu si in zona in care vom locui. Nu stiu ce minune trebuie sa se intample ca sa ajunga in Port Barton dar stim sigur ca vom face toate demersurile ca aceasta sa se intample. El Nido este fericitul posesor de fibra optica in timp ce Puerto Princesa beneficieaza de ea de ceva vreme. Asa ca … hai sa ne-ntalnim la mijloc 🙂 In orice caz solutia, temporara speram, pe care am ales-o a constat in doua wifi-uri de buzunar (unul incarcat cu o cartela Globe si calalalt cu una Smart) cu care sa ne descurcam toti 5. La cat de repede merg lucrurile in directia dezvoltarii, e posibil sa nu asteptam mult. Caci tare nu vrem sa platim cate 2-3000 de pesos pe luna pentru 1G de internet decent si restul de-i plangi de mila 🙂

La polul opus, prelungirea vizei, a fost lucrul ce a durat cel mai putin. 15 minute de om, 3130 de pesos de persoana, o stampila si la revedere, pe aici ti-e drumul. Noi am ales sa mergem la oficiul de la Robinsons despre care am auzit numai lucuri bune si pentru care am avut si un text pregatit, just in case. N-a fost nevoie de nimic altceva decat de cele de mai sus, adica timp si bani 🙂 Prelungirea iti mai ofera inca 29 sau 30 de zile in plus fata de cele 30 on arrival. Ceea ce inseamna ca poti sta in Filipine 59 de zile cu ajutorul ei. Pana a ajunge sa stai, e nevoie sa dovedesti ca nu stai. Pare ilogic, nu? 🙂 Ideea este ca iti trebuie un bilet de avion prin care sa arati ca iesi din tara in decursul celor 30 de zile. Asta se intampla in majoritatea tarilor, Thailanda included. Prin urmare, fie iti cumperi un bilet “pe bune” fie iti rezervi unul cu ajutorul mai multor site-uri specializate. Expedia este recomandat celor mai sceptici si mai organizati pentru ca iti permite sa-ti rezervi pentru 24 sau 48 de ore un bilet de avion pe care-l platesti integral dar pe care trebuie sa-l anulezi de unul singur pana nu expira timpul de mai sus. Cum am schimbat 3 avioane si durata tranzitului a fost una scurta, nu ne-a mai trebuit un tremurat de fund in plus. Asadar am ales sa apelam la serviciile celor de la Bestonwardticket.com, servicii de care am fost cat se poate de sceptici pentru ca am trait cu impresia ca biletele “nu sunt pe bune”. Lucru care este cat se poate de fals. Pe langa faptul ca iti poti alege in avans data cand vrei sa primesti biletele pe e-mail si destinatia catre care, fictiv, vrei sa pornesti, toata bataia de cap costa doar 12 dolari iar ei se ocupa si de anularea rezervarii. Tie iti ramane doar sa calculezi bine cate ore sunt intre data cand faci comanda si data cand intri in tara cu pricina, in asa fel incat durata calatoriei sa nu fie mai mare de 48 de ore. In cazul de fata, noua ni s-au verificat biletele doar in Bahrain, nu si in Filipine iar durata calatoriei a fost in jur de 19 ore. Nici nu se putea mai bine 🙂

In mometul de fata suntem cazati in Port Barton, La JBR Tourist Inn iar pe 27 ianuarie asteptam sa ne luam in primire noua casa (YAAAAY). Este in mjlocul unui camp, inconjurat de bambus si palmieri, in drumul spre White Beach, departe de galagie dar nu foarte departe de strada. Caci, daca va intrebati, aproape ca s-a “cimentat” drumul pana in Port Barton iar electricitatea este acum 24/7. Da da, ati auzit bine, o sa avem bere rece tot timpul 🙂