Olanda. Nord

Cred ca rade si se rasuceste in mormant, Murphy saracul, caci fix atunci cand ne planuiam o zi cu soare in nord, multe plimbari pe jos, peisaje sa vis scaldate-n soare si nori ca desprinsi din Photoshop atunci s-a pornit potopul pamantului si n-a fost chip sa ne dam jos din masina. Am pornit din Amstelveen pe soare si vreme buna si cand am intors volanul dreapta, spre De Rijp s-a pornit rapaiala. Cum care De Rijp? Nici noi nu stim sa va zicem precis caci daca nu era Roxana, treceam pe langa el fara sa-l observam nici cu coada ochiului 🙂 Un sat mic, linistit, cu barci si mai mici, canale cochete si ingrijite, case dichisite si turisti nexam. Dar nu, n-a fost chip sa-i vedem frumusetea pe jos, ca oamenii, ci a trebuit sa ne plimbam ca fantomele cu masina pe stradute si sa ne bosumflam ca n-am avut parte de vreme buna. “Asta e”, ne-am zis si am luat drumul Volendam-ului, Edam-ului, Marken-ului si mai apoi Monnickendam-ului, toate patru vizitate fix in acelasi stil fantomatic 🙂 Am tot sperat ca se opreste ploaia dar nici pomeneala. Ba da, stati, s-a oprit. Fix cand am ajuns acasa 🙂

. . ..

.

A doua zi aveam planuri pentru Harlingen si Texel dar drumul de doua ore pana acolo si vremea frumoasa foc ne-a determinat sa facem un u-turn si sa ne apucam iar de tocat satele din nord. Pe soare, de data asta! Am inceput cu Marken-ul, cu drumul lui frumos printre ape ce duce pana la el si cu peisajele rupte din carti postale. Dar, stai, ca toata Olanda are peisaje rupte din carti postale, ce tot vorbim noi aici? Am carat in spate nori grei de furtuna ce ne-au ocolit toaaaaata ziua. Pesemne ca venise dupa noi in Harlingen si nu ne-a gasit acasa. Teapa! 🙂

. ..

. .

Pentru ca ne-a ramas gandul la Edam, favoritul nostru dintre toate, am lasat Volendam-ul pentru altadata si-am luat drumul mirosului de branza 🙂 Si ne-am plimbat pe-un soare de-ti indesa ochelarii pe nas si te facea sa nu mai vrei sa pleci pana nu pozezi toate casele mici si strambe si de-o simpaticie iesita din comun. Am luat apoi calea Monnickendam-ului care ne-a intampinat plin cu catargele lui ce inteapa cerul tantose si-am dat o tura prin centrul vechi ca sa nu zicem c-am trecut pe-aici ca gasca prin apa. Ne-am indesat traistele cu role de branza veche si grasa demna de-un 50+ si-am plecat spre De Rijp ca sa vedem cum e sa fii un sat cochet si lipsit de turisti. Dar, ce sa vezi, am ajuns pe-un chiuit si-un dans de-aproape ca-ti venea sa uiti c-ai venit cu masina si-ti venea sa galgai 5-6 beri la pet, doar asa … de sete. Caci am nimerit fix in mijlocul unui balci de toata frumusetea 🙂 Am plecat dupa ce-am cascat ochii si ne-am zis clar si raspicat, la un Cornet, dupa, ca ne-a placut tare dar TARE mult partea asta din Olanda.

. . . . ..

. . . .

Cu articolul acesta incheiem seria articolelor despre Olanda (bine bine, mai degraba ”cu” decat ”despre” 🙂 ) si va spunem, in caz ca vreti sa-i faceti o vizita, sa treceti in catastif si o incursiune in nord, mai ales ca-s toate satele la o aruncatura de bat de Amsterdam si la o aruncatura de bat unele de celelalte. Asta daca vreti sa vedeti cum arata niste sato-orase moderne, unde firul 13 al ierbii sta langa firul 14, unde casele par desprinse ca din povesti si unde peisajele sunt ireal de frumoase, mai ales scaldate in vremea asta capricioasa, pe care am tot boscorodit-o pana n-am mai putut 🙂

. . . . ..