Belgia. Brugge&Gent

Haideti sa va spunem cum am ajuns in Brugge si mai apoi in Gent. Prin Iulie am pus mana pe oferta-super-oferta propusa de Aeromexico printr-o eroare din Madrid catre Lima, Peru. “Pus mana” e doar o figura de stil caci la nici doua zile distanta ne-au fost returnati banii pe motiv de “error, i’m sorry”. Da’ romanasu’ disperat si cam tut, pe alocuri, a apucat sa ia deja biletul din Berlin inapoi catre Bucuresti. De ce Berlin? Ca aveam ceva treaba in Hanovra prin Septembrie. Haha, v-am pierdut, nu? :)) Dupa einspe mii de zile de boscorodeli, am decis ferm si irevocabil ca n-o sa ne mai dedulcim la nimic ce-i aproape gratis asa ca ne-am luat bilete de avion catre Hanovra din Bucuresti, de data asta.

.

Un bilet de avion pierdut mai tarziu, plus inca unul spre Amsterdam, plus un bilet luat pe ultima suta de metri la conferinta DiEM din Brusseles ne-a adus, uite asa direct, in Brugge 🙂 Dar asta nu inainte de a fi cat pe ce sa pierdem avionul si de a petrece naiba-mai-stie-cate ore pe autostrada dintre Amsterdam si Brugge ca doar deh, cand s-au rupt norii mai rau si mai rau, daca nu cand am aterizat noi pe Schiphol?

Cu o zi inainte de a pleca spre Olanda ne-am decis sa stergem Antwerp-ul de pe agenda si sa-l inlocuim cu Gent dar hai s-o luam pe rand ca am facut o introducere cat o zi de post 🙂

.

.

Mai, eu cred ca oamenii care traiesc prin zonele astea sunt niste super eroi. Cum sa ai atata rabdare cu ploaia cat sa nu te faca sa te urci pe toti peretii de toti nervii nervilor? Ia umbrela, deschide umbrela, inchide umbrela, da jos paltonul, pune paltonul, imbraca-te cat sa nu-ti fie nici cald, nici frig, pune ochelaru’ de soare, da-l jos repede peste 5 minute. Ati prins ideea ca ne-am enervat de mama focului caci ploua cu niste bulbuci in ziua in care am venit de zici ca erai la tropice si alta nu. Ei, dar cu toate astea (hm, sau poate datorita acestui lucru?) Brugge-ul pare desprins dintr-o poveste cu felinare palpainde si miros de lemn ars in semineu. Ciocnitul de pahare de te-miri-ce bere trappista se aude infundat pe toate strazile. Rasetele flamanzilor, mai frumoase decat limba pe care o vorbesc, se aud ca prin visare. Potcoavele de cai ce transporta turisti de colo-colo se aud si ele greu si apasat, barcile trec ca o naluca, mesele poarta lumanari ce stau de paza la intrari in restaurante, in timp ce felinarele poarta fum de semineu prin aer. Toate merg la unison atunci cand strajerul suprem, Belfry pe numele lui, trage clopotolele de Mama Focului chiar daca legenda (sau pozele 🙂 ) zic c-ar fi cam inclinat c-un metru spre stanga 🙂

.

.

Am ajuns in Brugge pe la ora 18 si pentru ca toate gurile rele si portofelele pline de amenzi ne-au zis ca trebuie sa parcam regulamentar, ne-am conformat si am scos 14 euro pentru 24 de ore, asta dupa ce ne-am cacait inca o ora sa gasim hotelul pe o ploaie de nu-ti venea sa-ti dai nici catelul afara. Taman bine ca oboseala ne-a asezat la masa cu ceea ce avea sa ne fie companion de nadejde multe zile de atunci incolo, Cornet pe numele ei 🙂 Bere ce nu se joaca deloc cu alcoolul si ii toarna un 8,5% ca sa stim una si buna 🙂

 

 Ai o gramada de chestii de facut in Brugge si am primit o tona de recomandari de zone, restaurante, baruri, ciocolaterii (aoleu, am spus cuvantul interzis 🙂 ) Ideea e ca daca esti pe fuga, asa cum am fost noi, iti recomandam temeinic sa-ti iei umbrela si sa-ti lasi picioarele sa te poarte pe unde vor ele. Caci, sambata de exemplu, ziua in care am si plecat a fost pe cat se poate de aglomerata si plina de turisti fata de vinerea anterioara, mohorata dar plina de mister. Imaginati-va cum este aici de Craciun, pe langa frumos de pici 🙂 Oricum, oraselul e mic iar centrul vechi si mai mic, asa ca poti sa uiti de liste cu to-do-uri ca n-ai cum sa ratezi ceva nici dac-ai vrea. Dar sa nu-ti treaca prin cap sa pleci fara sa nu-ti iei un goufre sau sa-ti umpli bagajele de ciocolata … belgiana. Si, totusi, daca ai un pic de timp, uita-te bine la Belfry si spune-ne si noua daca este inclinat sau a fost de la prea mult Cornet in pahare 🙂  Iar noi va spunem pe unde trece conducta de bere. As, ce? Nu stiati? Cica din 2016 o conducta prin care trec aproape 4000 de litri de bere pe ora leaga centrul Brugge-ului de fabrica de bere Halve Maan. Sa ne luam un furtun si doua pahare, zic 🙂

.

.

.

.

.

.

Cum va spuneam, am lasat repede din mana Antwerp-ul dupa ce-am aflat ca e orasul shopping-ului suprem si ca toate magazinele sunt inchise Duminica si ne-am indreptat repede spre Gent-ul laudat si paralaudat. Si nu, sa nu credeti ca nu ne-a placut caci, pana la urma, cine suntem noi sa stam in calea frumusetii atat de vizibile de parca-ti intra-n ochi? Pentru ca, da, despre asta ni se pare ca este vorba prin partile astea: orase vrajite, frumoase din cale-afara, instagramabile si pozabile pana-ti umpli doua-trei carduri de memorie.

 .

.

 Gent-ul, in schimb, e mai locuibil si pare mai de prin lumea noastra vis-a-vis de Brugge-ul frumos de-ti pica ochii. Imaginati-va ca atunci cand pocniti din degete, vraja dispare si totul, de la cladiri la oameni, revine la normal.  Calestile se transforma in tramvaie, cladirile parca nu mai sunt asa colorate, berile parca au gust de bere nu de nectar iar ciocolata e una cinstita si nu ambrozie de zei.

.

.

.

.

 Si dupa ce vizitezi Gravensteen-ul, Belfry-ul orasului si te plimbi pe canele Gent-ului cauta si niste Ghentse neuzen ca sa te-ndulcesti pana nu mai poti, ca doar aici le gasesti 🙂