Despre Chengdu. China

---

Ti se invarteste capul in toate directiile si-ti fac ochii ca toate girofarele cand ajungi in Chengdu. Autostrazi, magazine, strazi cu einspe mii de benzi pe sens, bulevarde imense, metrouri, trenuri de mare viteza, zgarie nori, biciclete, motociclete electrice si curatenie! Curetenie de-aia facuta cu precizie si simtul raspunderii de nu lasa nici frunza copacului sa cada bine pe strada ca ti-a si venit un chinez priceput s-o ia la faras. Engleza, ioc, cum ne-am obisnuit deja, o strada ferchezuita pentru turisti, Jinli pe numele ei, “buzi” giganti si munti celebrii. Amestecate toate in hot pot-uri, uleiuri picante, otet si mult mult usturoi cu si mai mult ardei iute 🙂 Cam astea-s trasaturile orasului ce se lauda ca ar avea o populatie de 14 milioane de oameni, adica mai bine de o jumatate de Romanie in cartiere de blocuri de nu le vezi capatul, mai ales daca mai e si un pic de ceata 🙂

---

---

---

Am ajuns in Chengdu dupa aproape 2 ore petrecute-ntr-un avion ce nu te lasa nici sa atingi telefonul, daramite laptopul sau alte device-uri caci regulile Chinese Aviation Authority spun clar si raspicat sa nu folosesti niciun device in timpul zborului. Ne-am conformat si am luat drumul hotelului, intr-un cartieras unde cuvantul de ordine era hot pot si, am adauga noi, un pic de opulenta caci masini mai suparate ca aici n-am vazut nici prin Dorobanti la noi sau ce mai e la moda acum in capitala. Se vede treaba ca restaurantele de aici au ele ceva …. mai cu mot fata de cele din alte parti si daca ar fi sa utilizam doar un cuvintel pentru Chengdu acela cu siguranta ar fi … mare. Autostrazi mari, trotuare largi, portii de mancare imense, bulevarde de poti sa-ntorci camionul din prima, totul la superlativ.

---

 N-am stat prea mult pe ganduri ca ne-am si pus de decartat. 600 de yoani pentru muntele Qingcheng si sistemul de irigare si … stop, la marele Buddha din Leshan mergem singuri singurei ca sa nu saracim din primele doua saptamani de Asia 🙂 Pe scurt, cei 600 au fost defapt 990 yoani, adica aproape 600 de lei si-am mai fi platit inca 120 de yoani daca nu ne-am fi enervat de mama focului si nu ne-am fi inecat ca tiganul la mal fix la poalele muntelui pentru care venisem. Asadar, privelistea de sus a fost ratata la mustata, din motive de buzunare aproape goale. Am aflat ulterior ca puteam urca si pe jos si jur ca am cautat varianta asta dar n-am gasit-o neam caci toate indicatoarele aratau numai si numai spre telecabina. In alta ordinde de idei, fereasca sfantul sa faca vreun pic de miscare sau se murdareasca pe tocuri, ciocate, pantofi cu puf sau chiar sandale-n plina iarna ei, dragutii de chinezi 🙂 Totul e atat de bine organizat si impletit perfect incat se potriveste manusa oricui vrea sa iasa in natura la standarde inalte. Masini electrice ce te iau din parcare si te lasa la buza treptei, carausi ce-ti indeplinesc fantezia ca pe vremuri si te urca chiar si pana-n varf de munte pentru suma potivita, trecuta si ea la loc de cinste pe-un panou, sa nu care cumva sa existe dubii, barca ce te ia tot din buza treptei si te lasa la telecabina, telecabina ce te urca apoi pe munte si viceversa. Asadar, daca scapi de mai mult de 100 de calorii esti de porc 🙂 Lasand gluma la o parte, muntele e recunoscut ca fiind leaganul taoismului sau, pentru cei cu suflete mai tinere, a fost prezent si-n Kung Fu Panda intr-una dintre cele 3 serii.  Se spune chiar ca este ”cel mai pasnic si izolat loc sub Rai” si pun pariu ca asa a fost pana sa fie descoperit de omul modern 🙂

---

---

Si ia uite cum, tam nesam, ajungem si la panda. Dar ajungem doar cat sa va spunem ca suntem mai siguri si convinsi ca niciodata ca nu vom mai pune piciorul in nimic ce-ncepe cu “conservation” si ajunge sa se sfareasca cu “zoo”. Si, va rugam, nu fiti voi cei care ii imbratiseaza, giugiulesc, pupa sau mai stiu eu ce, caci, in realitate, toti din zona isi duc viata intre patru pereti, oricat de bine ar arata si oricat de mult ar mima mediul natural. Am dat multi bani pe excursii ce nu au meritat dar parca astia au fost cei mai prost investiti ever si ne pare rau ca am fost atat de naivi incat sa credem altceva decat realitatea de pana atunci ne-a aratat.

---

---

---

---

---

Hai c-am amestecat si-am invartit zilele de nici noi nu mai stiu ce-am facut si pe unde am umblat si era sa-l ratam taman pe marele, preapozatul si preaiubitul Buddha din Leshan. De data asta am ajuns la el singuri singurei si, sinceri sa fim, nu e deloc greu daca te bazezi numai si numai pe tine si-ti faci temele de dinainte. Asta ca nu care cumva sa te-apuce intrebatul in stanga si-n dreapta, c-ai dat de naiba 🙂 Un metrou, un tren si doua autobuze mai tarziu ne-au adus fata-n fata cu cel mai mare Buddha! Dar stati, stati ca nu vrem sa va inducem in eroare, nu de alta dar toti se lauda ca au “buzi” ba mari, ba de aur, ba tolaniti, ba adormiti. Acesta este cel mai mare sculptat in piatra, ca sa fim intelesi din prima. La doar 71 de metri, zice-se ca a luat nastere din initiativa unui preot budist iar noi spunem ca, daca tot esti in zona, merita efortul sa-l vizitezi. Ca doar nu degeaba s-a muncit la el 90 de ani legati numai si numai pentru imblanzirea spiritului rau ce intrase-n apele din zona.