Obiectivele turistice ar fost mereu, in opinia noastra, sabii cu doua taisuri. Te incanta si te dezamagesc, te imbie si te ademenesc pentru ca mai apoi sa te sfasie-n bucati si sa te construiasca iarasi la loc, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Ca sa ajungi la Taj Mahal, perla cea mai de pret a Indiei, marketizata pana la refuz caci, sa fim seriosi, cine-a mai venit prin India a vazut ca nu-i cel mai cel lucru de pe aici, trebuie sa treci prin cusca leilor. De la scam-uri, oameni care se lipesc de tine si nu pleaca pana nu iti repeta de 10 ori aceeasi mantra care incepe cu “da-mi” si se termina cu “bani”, preturi cam piperate si aceleasi texte obosite de inselatorie fara limite. Va zicem sincer ca noua in locul asta ni s-au terminat resursele de rabdare si asta pentru ca, in opinia noastra, India te goleste si uita cateodata sa te mai si umple la loc 🙂
Sa ne concentram insa pe ce-i frumos mai intai si sa-ncepem cu niste detalii ce tin de planificare, costuri si ce-l mai intereseaza pe turistul venit sa vada a 7-a minune a lumii.
N-ai cum sa vezi Taj Mahalul pana n-ajungi in Agra si pentru asta e nevoie de un bilet de avion si-unul de tren, cum a fost in cazul nostru. In speta, am aterizat in New Delhi si am plecat din gara ce-i poarta numele (New Delhi Railway Station (NDLS) ) spre Agra Cannt, intr-o calatorie indian style, de numai 2 ore si ceva. Timpul e relativ in India, asadar nu-ti pune multa incredere in ora de venire sau de sosire a trenului in gara cealalta. Pentru ca preturile practicate la hotel si la agentiile din proximitate sunt de-un mare mister in ceea ce priveste costul/kilometru dar se risipesc imediat ce vine vorba de destinatia finala si scopul ei, am zis “Bogdaproste” ca am gasit la o agentie mai dosita niste bilete de tren acceptabile in conditiile demne de un 3 indian Tier cinstit 🙂 Adica mai bine ca la sleeper dar mai nasol ca la first class.
Odata ajuns, cred ca cea mai inteleapta decizie este sa te cazezi langa Taj, in asa fel incat vizitarea lui sa fie la o aruncatura de bat de mers pe jos. Downside-ul este ca esti la 15 kilometri de gara unde cel mai probabil te vei si intoarce, deci la 200 de rupii (nenegociati, necontestati) de hotel. Alta parte proasta este ca tot ceea ce se invarteste in jurul Taj-ului are legatura cu el sau ar putea avea. Cu alte cuvinte, daca la 5 seara iesi sa bei o bere, e imposibil sa nu te abordeze 10 oameni care vor sa te duca la Taj Mahal iar in ceea ce priveste costul berii … ei bine, platesti in functie de cat vor chelnerii sa platesti. Noua ne-a scos din buzunar 300 de rupii pe-o sticla de placere bahica nevinovata 🙂
Cred ca mai important decat a vedea minunatul obiectiv este cand il vezi si in ce perioada a zilei. Caci daca vii vinerea, de exemplu, ramai cu buza umflata in cazul in care n-ai un plan B de prelungire a sederii. Si asta pentru ca este inchis inchis, foarte inchis 🙂 Sambata si duminica sunt evident, aglomerate pana la refuz dar daca ajungi totusi atunci, cum a fost in cazul nostru, pune-ti ceasul sa sune devreme de tot. Asta daca nu vrei sa stai la niste cozi mai ceva ca la sfintele moaste romanesti.
Tips:
– nu cumpara de pe drum huse pentru pantofi sau apa pentru baut. Acestea ti se vor da gratuit odata ce ti-ai achizitionat biletul de intrare.
– nu-ti lua trepiedul pentru ca nu ai voie cu el inauntru
– nu aduce cu tine mancare
– ai voie cu orice tip de camera si cu telefonul mobil.
– pastreaza biletul daca ai in plan sa vizitezi si Baby Taj pentru un discount aplicat la intrare.
–last but not least, ia-ti pasaportul cu tine
Vei fi controlat pana in maduva oaselor asa ca lasa tot ce nu e necesar la hotel si adu-ti cu tine doar lucrurile de care nu te poti desparti in contextul dat 🙂 Nu, n-ai voie nici cu tigari sau brichete asa ca lasa-te de fumat pentru cateva ore cat vei sta aici 🙂
Odata intrat, incepe balamucul pozelor. Fotografi si ghizi locali vor sa faca cele mai cele poze si sa-ti explice cel mai bine cu ce se mananca Taj-ul. Asta inseamna cozi si imbranceli, timp si nervi si cateodata, cearta si scandal 🙂 Daca vrei sa ai ca amintire cele mai cliseice poze, acum e momentul sa le faci, dimineata cat mai devreme. Caci cu cat minutele trec, cu atat multimea-i mai apriga. Frumos ar fi sa-l vezi in toate etapele zilei pentru ca isi schimba culorile ceva de speriat. Dimineata-i roz, pe la pranz alb laptos, pe-nserat e auriu iar in bataia lunii straluceste ca o nestemata.
Multi ne-au spus sa nu ne luam ghizi si dupa experienta din Jaipur, chiar ca n-am fi vrut sa ajungem la Taj Mahal si sa iesim dupa o ora alergati si haituiti de la atata nebunie. Asa ca am zis “pas” si-am luat-o pe cont propriu, pe timpul nostru.
Locul unde se presupune ca se afla trupul neinsufletit al prea iubitei Mahal este, dupa cum era de asteptat loc de pelerinaj si punctul catre care toti se indreapta. El si bancuta unde s-a asezat printesa Diana cand a vizitat Taj Mahal-ul 🙂 Si daca inauntru mausoleumului nu ai voie sa faci poze si totul trebuie sa curga lin si pe repede inainte, la bancuta cu pricina se creeaza o coada mai ceva ca la paine calda pentru poza perfecta. Noi n-am stat nici la coada si nici n-am urmat multimea inspre mausoleu. Am explorat, ne-am plimbat si dupa ce ne-am facut mendrele fotografistice, ne-am asezat linistiti la coada de intrare si am vizitat restul.
Se zice ca dupa ce treci de nebunie si bifezi tot ce lista de to-do iti aminteste ca ai de facut, e bine sa te departezi putin si sa stai doar sa-l privesti. Si pe bune ca e posibil sa-ti creeze o stare aparte. Poate chiar sa-ti reaminteasca de cea pe care ai simtit-o cand l-ai vazut pentru prima data sau chiar sa te faca sa uiti totul si sa strecoare-n tine dragostea eterna si-ntelegerea de pe urma. Ca are o vraja de nedescris, asta e incontestabil. Noi n-am putut s-o simtim pana la capat caci aveam intalnire cu Amir, dragul nostru scamator cu care am facut cunostinta direct din gara 🙂 Atata graba pentru ca a doua zi aveam iar tren inapoi spre Delhi, nu de-alta 🙂
Si suntem suparati pe el pentru ca s-ar putea sa fie o practica si-o dam si noi mai departe ca sa vedem daca asa e sau ba. Pare-se ca la gara se intampla nefacuta si anume: esti intampinat de un tuk-tuk-ist care iti ofera un pret mai mult decat decent pentru cei aproape 15 kilometri cati sunt intre ea (gara) si Taj Mahal. In tuk-tuk au loc vrajeli si juraminte ca el e cel mai cinstit si mai onest om de pe pamant si, ma rog, dintr-una intr-alta ca “ce faci maine, nu vrei sa-ti fac un tur de Agra?” Si tu zici “De ce nu, dom’le, doar esti cel mai cinstit si mai onest om de pe pamant?” Daca accepti sa te astepte a doua zi la hotel si mai esti si prost in negocieri ca noi, in realitate, preturile sunt umflate cu pompa, omu’ e pus pe tips si dus la fabrici de marmura unde-i iese si lui o spaguta infima si nu e nici chiar atat de serviabil pe cat se da. Ba mai mult, daca il enervezi e posibil sa te lase s-o iei pe jos de unul singur si sa-ti dea cu praf de toba-n lumina ochilor 🙂 Asta, doar asa, ca n-a dat Sfantu’ sa te legi de vreo placuta de marmura, fie ea cat de mica, incat sa-si faca si el safteaua chiar daca e, Slava Domnului, facuta cu cei 1000 de rupii cat ai dat pentru turul vietii. Cum ziceam, ne-am enervat c-am avut incredere-n el si ne-am pricopsit cu sarlatanul sarlatanilor de n-am mai vrut sa mai auzim nici de Fortul Agra, nici de alte nestemate ascunse ale orasului.
Baby Taj
Baby Taj
Baby Taj
Una peste alta, va mai retinem cu inca un obiectiv care merita vizitat si care se afla vis-a-vis de Taj Mahal si poarta numele de Mehtab Bagh si este aproape la fel de important ca si Taj-ul, doar ca … nu a fost niciodata ridicat pe picioare si pare-se ca e locul unde Shah Jahan a vrut sa-si ridice propriul mausoleu, negru de data asta, pentru sinele sau de vesnic indragostit. Ar fi trebuit sa stea fata in fata cu mausoleum-ul preaiubite sotii si sa vegheze la el, de pe partea cealalta a raului Yamuna.
Taj Mahal seen from the other side of the river Yamuna
In incheiere va zicem, daca nu era evident deja, ca India ne-a intrat in pori, chiar daca eram dati cu maglavais pana-n varful urechilor. Si Agra a reusit sa ne “sparga” si sa ne ne ridice pulsul la granita cu nebunia 🙂 Dar hei, ce-i India daca nu o experienta continua, un test, o nebunie si-o frumoasa neimblanzita pe care-ti vine s-o imbratisezi daca-ai prinde-o si-ai intelege-o?
Leave a Reply