Pentru cei care ne stiti demult inseamna ca sunteti familiarizati cu suspinele pe care le-ati tot auzit de-a lungul timpului legate de Africa, indeosebi de Kenya. Si cum ne-a ramas gandul acolo, si cum am mai vrea sa mergem, si cum “mama, ce experienta minunata!”, si cum, si cum, si cum… Declaram cu toata sinceritatea ca nici prin cap nu ne-a trecut ca revederea cu Africa sa fie anul acesta, planuita atat de succint, inopinat si pe fuga.
Am decis ca toata experienta noastra in Tanzania sa fie relatata intr-un singur articol, detaliata pe cat posibil, in asa fel incat odata intrat aici, sa plecati cu toate informatiile si sa nu va mai intoarceti 🙂 Glumesc. Insa ideea este sa nu va plimbam de la un articol la altul sau dintr-o parte intr-alta, pana va ametim si plictisim de tot 🙂
Inceputul a debutat dintr-o idee pe care am avut-o in vacanta de iarna (eram chiar la Lacul Sf. Ana) cand Matei m-a intrebat sec, dintr-o data: “Dar Zanzibar?” Eu: “Zanzibar,ce?” El: “Putem sa mergem acolo?”. Ca niciodata n-am avut nici macar disponibilitate sa ma gandesc la ideea unei calatorii daramite la a o planifica, a intreba in stanga si-n dreapta sau a face demersuri concrete de calatorie. Dupa intoarcerea din Filipine am simtit nevoia sa iau o pauza, sa ma linistesc, sa nu mai intru iarasi in hartogarii atat de neplacute in momentele astea.
Dupa o luna ideea a incoltit si a inceput cursa: intereseaza-te, cere oferte, vorbeste cu zeci de persoane. Am pornit de la Zanzibar si am ajuns incet, incet catre safari. Am pornit de la o saptamana si am ajuns la trei si iar la una. Sa scurtam putin povestea, la jumatatea lui Februarie am luat decizia de a lasa Zanzibarul pentru alta ocazie si de a merge doar in safari, ceva mai mult de o saptamana, daca tot renuntam la partea de plaja.
Am avut tot timpul senzatia ca organizarea unui safari in Africa este extrem de dificila (prost obisnuiti cu usurinta unei excursii pe cont propriu in Asia) si asa a si fost: n-am stiut de unde s-o apuc si incotro sa ma indrept asa ca vreau sa multumesc celor care m-au luminat in privinta asta (am primit multe sfaturi de la comunitatea noastra de pe Instagram si am rasfoit cu nesat postarile de pe Vacante do it Yourself) . A nu se intelege ca am aruncat la cos intentionat oportunitatea de a ne organiza altii calatoria (sa nu uitam ca ani de zile am plecat in vacante organizate de agentii turistice) insa de data asta nu ne-am permis extracosturi. Totusi, pentru aceia dintre voi care vreti sa stati linistiti, fara batai de cap nenecesare, mai ales in perioada pe care o traversam, cred ca o agentie este fix ce trebuie in momentele astea.
Buuun, dupa zeci de mesaje schimbate cu ghizi locali din Tanzania, ne-am oprit asupra unuia, Victor John, pe numele lui, recomandat de Alin Anghelovici. Am simtit de la bun inceput ca “he is the one” asa ca mi-am concentrat toata atentia asupra stabilirii tuturor detaliilor cu el. Stiti ca suntem saraci in sfaturi si reticenti in a face recomandari, insa il pasam mai departe intrucat omul este extraordinar. Calm, serios, parolist, dedicat si proactiv. Cred ca singurul lucru pe care i-l putem “reprosa” este ca ne-a alergat prin toata savana si cateva sute de km intr-o zi, numai sa avem o experienta cat se poate de completa si complexa.
Documente&detalii pre calatorie:
Cu amendamentul ca lucrurile au toate sansele sa se schimbe in viitor, pe data de 26 Februarie 2021 cand am pornit spre Tanzania am avut nevoie doar de biletul de avion (am decis sa zburam cu Qatar Airways). Zborul a fost unul care-mi aducea aminte de cum calatoaream pe vremuri: avioane care lasau pasageri intr-un loc si venea si-i lua la finalul calatoriei. Asa s-a intamplat si cu noi: aeronava venea din Sofia cu destinatia Qatar. Apoi te imbarca spre Dar Es Salaam cu o oprire in Zanzibar si apoi te lasa la destinatia finala de unde, daca voiai sa ajungi in Kilimanjaro trebuia sa mai iei un zbor intern. Cu alte cuvinte biletul nostru a fost cu plecare din Bucuresti si aterizare in Kilimanjaro, cu tot dansul povestit anterior 🙂 A trebuie sa ne ridicam bagajele din Dar Es Salaam si sa mai facem inca un check-in cu Precision Air, pentru zborul intern. Inainte de aterizarea in Tanzania, completezi niste formulare (vreo 3) in avion, treci printr-un cvasi health check si cam asta e tot caci Romania nu are taxa pentru visa-on-arrival. La intoarcere lucrurile se complica putin intrucat din 2 Martie, Qatar Airways a anuntat ca toti pasagerii care se imbarca din Tanzania vor trebui sa prezinte un RT-PCR test negativ facut la una din clinicile agreate. In consecinta, ne-am rupt cateva ore din safari sa mergem in Karatu (la Fame Hospital) pentru a face testul. Acesta trebuie facut cu 96 de ore inainte de imbarcare (cu 4 zile inainte de ora exacta de plecare) iar noua ne-au venit rezultatele in cateva zile. Proba recoltata ni s-a trimis in Dar El Salaam iar data care ne-a fost scrisa pe rezultat a fost cea in care acesta a fost aflat, si nu cea in care a fost prelevata, chiar daca noi ne-am facut testul la timp. In orice caz, all good 🙂 A trebuit sa ne inscriem pe pimacovid.moh.go.tz si am primit rezultate pe mail. La imbarcare a fost suficient sa aratam print screen-ul mail-ului caruia i s-a facut o poza. Tin sa mentionez inca o data ca asta a fost in Februarie si ca lucrurile se pot schimba sau pot fi diferite de la zona la zona. Vaccinul impotriva febrei galbene este recomandat si devine obligatoriu doar daca se calatoreste intre Comunitatile Africii de Est (aveti aici informatiile MAE). Ah, era sa uit: testul a costat 115 usd (100 au fost platiti prin banca si 15 au fost incasati la si de catre spital)
Later edit: pe 15 martie 2021 Qatar a scos iarasi testul pentru pasagerii care se imbarca din Tanzania
Am primti intrebari legate de ce ar trebui sa fie in bagajul unui calator in safari. Nu stim raspunsuri concrete si totul e de gustibus, insa va spunem ce-a fost in al nostru: haine lungi in culori deschise de alb, bej si kaki. Am evitat negrul intrucat am inteles ca atrage musca Tete (la fata locului am simtit pe pielea noastra ca-s atrase de noi, oricare ar fi culoarea, textura sau grosimea hainelor purtate 🙂 ), spray pentru tantari (am avut unul foarte eficient cu lemongrass luat din Filipine), crema de soarte, ochelari, palarii, binoclu (desi exista cel putin unul in masina cu care se calatoreste in safari), incaltaminte lejera si cam tot ce crezi ca ti se potriveste la drum lung, soare, poate piscina pe alocuri, poate o noapte in cort, praf sau, din contra, ploaie.
Traseu si perioada de calatorie:
Cam toate traseele decente contin Tarangire, Serengeti si Ngorongoro. La care se poate adauga si Lacul Manyara sau parcul National Arusha. Totul depinde de preferinte dar mai ales de timpul alocat safariului. Noi am vrut neaparat sa mergem in primele trei mentionate mai sus la care am adaugat Lacul Manyara si, la sugestia lui Victor, Lacul Natron. Mai jos va las si harta ca sa va dati seama de distantele dintre ele. Dupa cum vedeti, Parcul National Serengeti e cel mai indepartat si cel mai vast, prin urmare, mai mereu aici se aloca cel putin doua nopti, in timp ce timpul alocat celorlalte parcuri este de o noapte de cazare, asta inseamna ca safariul incepe de dimineata, seara ajungi in locul unde dormi si a doua zi de dimineata incepe un al doilea safari spre destinatia urmatoare, si tot asa. Daca imi permiteti sa fac publica o preferinta personala si daca as putea sa dau timpul inapoi, as scoate de tot Lacul Manyara (desi cantareste destul de mult in “ecosistemul” incursiunii un safari insa, datorita raului subteran care face ca vegetatia sa fie o padure tropicala in toata regula, animalele sunt greu de observat iar off-road-ul, daca ar fi permis ar fi de-a dreptul imposibil. As adauga, poate, inca o noapte in Serengeti si, desi imi da fiori pe sirea spinarii vizualizand intr-o masura, ce se va intampla cu toata savana in cativa (putini) zeci de ani, Ngorongoro este cel mai potrivit daca aveti putin timp la dispozitie si vreti sa vedeti cat mai mult. Craterul (acolo unde este cea mai mare concentratie de animale) este de dimensiuni reduse (18km cu 20km) si, dupa cum spuneam, concentratia este atat de mare incat animalele nu numai ca nu prea mai migreaza dar nu se feresc nici de masini. Off road-ul este interzis si partea proasta este ca, in sezon, in timpuri normale, pot fi concomitent si 300 de masini in parc. Acum au fost mai putin de 20… Peisajul e de vis, intrucat totul este marginit de dealuri si face ca atmosfera sa fie una cel putin mistica. N-o sa intalnesti gheparzi, daca asta ti-ai propus 🙂
Evident, ca toata lumea, toti vrem sa vedem Marea Migratie. Ei bine, ea se intampla in diferite perioade, in locuri diferite. Spre ex, acum (ca tot am primit intrebari despre sezon si perioada de vizitare a Tanzaniei), migratia a inceput in sudul Serengeti-ului si se misca usor-usor spre nord. Se preconizeaza ca vor ajunge in Kenya in vreo 4 luni si vor trece Raul Mara (ca si asta e un spectacol pentru consumatorii de migratie 🙂 )undeva prin Iulie-August. Momentan toata suflarea animaliceasca are pui si evident, trebuie sa creasca mari si sa se inzdraveneasca ca sa poata traversa raul acolo unde mereu, iarba e mai verde 🙂 Practic, se muta dupa ploaie iar raul, din cate am aflat si noi acum, este traversat de mai multe ori si nu doar odata (ce-am vazut noi in Septembrie in Kenya a fost a 3-a sau chiar a 4-a traversare). Acum inteleg si de ce Victor ne-a zis ca nu e ok sa stam prea mult in centrul Serengeti-ului si asta pentru ca antilopele si zebrele si alte migratoare nu au ajuns inca acolo. Evident, nu e un capat de tara daca se intampla asta (lucru care s-a intamplat si la subsemnatii) insa asta inseamna ca vei sta foarte mult pe drumuri pana in “mijlocul actiunii”. A nu se intelege, insa, ca daca nu-s gnu sau zebre sau impala, locurile sunt pustii 🙂 Dar hai ca nu vreau sa va zapacesc de tot. In concluzie: se poate vedea oricand, ceva in Tanzania iar Martie se considera inceput de sezon ploios. Avand in vedere uscaciunea din Septembrie, din Kenya, mi s-a parut verdele de acum, un tratament pentru ochiul care s-a uitat luni de zile numai la blocuri gri 🙂
Cazari&Costuri:
In afara de lodge-ul din Serengeti la care am tinut mortis sa mergem doua nopti (Melia Serengeti Lodge), celelalte au fost propuse de ghid si ajustate in functie de preferinte si costuri. In cazul in care va intereseaza unde am fost cazati, va las lista mai jos cu amendamentul ca am vrut sa stam in diverse tipuri de lodge-uri si corturi ca sa luam cate o mostra din fiecare si sa vedem ce ni s-ar potrivi pentru viitor. Toate tipurile de cazare au fost all inclusive (nu stiu daca se poate opta si pentru half board intrucat noua ni s-a parut foarte multa mancare) iar in safari aveai apa la discretie.
- Arusha– Arumeru River Lodge
- Karatu– Bougainvillea Lodge
- Serengeti– Melia Serengeti Lodge (Grant Melia)
- Serengeti (Ndutu Migration)- Mbugani Camp
- Lacul Natron– am dormit in cort intr-un spatiu amenajat cu bucatarie si dusuri
- Lacul Manyara– Lake Manyara Serena Lodge
Concluzia emisiunii este ca de aici incolo cred ca vom alege sa stam numai in ceea ce se numeste “Tented Camps” (a nu se confunda cu acele corturi simple ci mai degraba cu niste corturi “militare” cu baie, paturi, plapuma, chiuveta, bucatar si toate cele). Motivele sunt ca aceste camp-uri sunt mobile si se muta mereu dupa migratie, au un confort sporit si esti in mijlocul naturii. Nu sunt pentru toata lumea dar iti creeaza o experienta mult mai intima si autentica a ceea ce te inconjoara.
Fara nicio exceptie, toate ofertele primite de noi au inclus taxele de intrare/campare/tranzitare ale parcurilor (taxe care nu sunt mici deloc), mijlocul de transport (private sau shared), mancarea, apa, etc. Mai exista costuri cu tips-urile (si aici as vrea sa insist pe “regula” conform careia ghizilor li se dau la finalul safariului 10usd/pers/zi si bucatarilor, acolo unde este cazul, 5usd/pers/zi). Restul sunt preferinte personale si nu ne bagam in lucruri stufoase 🙂 Ah, si da, testele PCR si antigen, daca si acolo unde e cazul.
Spre final as vrea sa mai adaug ca daca vrei ceva mai mult pe partea de fografie, este necesar un obiectiv cu un zoom mai generos. Desi visam sa ma duc undeva pana spre 400-500 mm, am constatat ca 70-200 mm (cu f 2.8) si-a facut treaba exemplar, respectabil si jos doua palarii, daca se poate 🙂 Drept pentru care tin sa multumesc celor de la F64 care ne-au imprumutat o bestie de Sony GMaster cu care am facut, fara nicio exceptie, toate fotografiile prezentate aici, pe blog si aproximativ 99% din ce am pozat per total. Desi avem acasa un Tamron care-si face treaba cu brio si a carui focala este pana la 180 mm (cu aceeasi diafragma minima) am tinut cu tot dinadinsul ca in aceasta vacanta sa avem un GMaster de la Sony ca sa ne putem baza pe viteza de focalizare, culorile si conditiile extreme in care-l poti utiliza, chestiuni incontestabile si apreciate unanim. Totodata, am vrut sa nu procesam fotografiile cu filtrele pe care de obicei le folosim pentru social media si sa umblam minimal doar la shadows si highlights. Cu alte cuvinte, cam ce vedeti voi aici, am vazut si noi acolo 🙂
Mi-e greu sa descriu in cuvinte ce am simtit pe toata perioada vizitei in Africa. O libertate conectata la libertatea celor din jurul meu, un vis pe care l-am trait aievea, o gura de aer proaspat. Nu pot sa nu vad ca totul se ingradeste, ca pe alocuri se fac drumuri si nu pot sa ascund ca mi s-a rupt inima cand am vazut o Impala calcata de o masina, una care transporta alimente altor oameni. Cu toate astea, contextul actual a facut ca locurile sa fie aproape pustiite de turisti si sa ne bucuram in intimitate de adevaratele spirite libere 🙂 Si cum nu vreau sa inchei intr-un spirit fatalist, raman a voastra pentru orice intrebare sau nelamurire aveti pe tema in speta 🙂 Stiu ca ati fost multi cu adevarat fascinati de ceea ce ati vazut la noi in perioada asta si mai stiu ca sunt multi inspirati sa plecati intr-o astfel de calatorie, asa ca ma gasiti aici, cu tot ajutorul din dotare 🙂
Buna, Andra,
Imi poti spune in ce perioada ati fost?
Merci!
Hello, am fost la inceputul lui Martie.
Buna! Imi poti da numele agentiei cu care ati organizat safariul?
Hello Laura, am organizat safari-ul singuri insa iti pot da contactul ghidului cu care am planificat totul acolo si pe care il recomand cu toata caldura: https://www.facebook.com/victor.john.90226