ENTER YOUR KEYWORDS

Pai nu ne-a facut noua Ranthamborele dor de duca iarasi in savana africana? Nomal ca ne-a facut 🙂
Am ajuns aici cu masina din Jaipur. Idee costisitoare ce poate fi usor inlocuita c-un tren ce te lasa la putini kilometri de centrul orasului. Dar na, nu aruncati cu pietre-n noi ca inca nu suntem pregatiti sa-mbratisam India cu pipturile dezgolite 🙂Noi am fost cazati la un kilometru de intrarea in parc, intr-un hotel in mijlocul campului, printre boschetarisuri, praf si sate de gispycani. Asta nu e de la noi, chiar asa se numesc la fata locului, gipsy sau tigani, in dulcele grai romanesc 🙂


Si asa cum sta bine oricarui amplasament de genul acesta, hotelurile sunt adevarate oaze de liniste, cu servicii de-o calitate exceptionala, cu absolut totul la botul calului si cu fara prea multe griji din partea ta. Pesemne si pentru ca varsta turistului iubitor de safari sare binisor de 60 de ani. Fix acelasi lucru l-am intalnit si acum 5 ani in Kenya: lodge-uri grandioase, mancare dumnezeiasca, piscine construite degeaba, bungalow-uri fitoase si servicii de first class. Cu exceptia bungalow-urilor, asa a fost cazul si la Jungle Retreat, hotelul din Ranthambore. Detinut de o familie de rangeri, cu alte doua proprietati in zona si c-un trecut ce ochiului de soacra i s-ar parea cam dubios, avand in vedere ca zona traieste numai din acest parc. Cu alte cuvinte, nu vrem sa apara in filmul nostru vreun tigru cu pielea jupuita, ca ne suparam rau 🙂 In alta ordine de idei, nu trebuie sa te stresezi prea mult sa-ti bookuiesti excursia in parc, ca te resolva indianul mintenas direct din fata receptiei. Preturile variaza intre 2400 de rupii de persoana intr-un jeep alaturi de alte 4 persoane, 1900 de rupii pentru aceleasi servicii dar intr-o masina mai mare cu alte 15 persoane si plus infinit daca vrei sa fii singur si sa stai o zi intreaga in parc, de exemplu. Caci, spre deosebire de Masaai Mara, unde safari-urile incep la 6 dimineata si se termina la 6 seara, aici ai voie sa stai 3, 6 sau 9 ore. Cea mai convenabila varianta fiind evident cea de 3 ore pe care o poti inmulti cu doi, adica un safari dimineata ai altul la pranz. Restul variantelor sunt aberant de scumpe dar na, regulile sunt reguli si daca autoritatile spun ca n-ai voie sa stai mai mult de 3 ore legate in parc, te conformezi.

Se spune ca Ranthamborele este locul unde exista cele mai mari sanse sa vezi un tigru si asta pentru ca spatiul este unul mai mic in comparatie cu alte parcuri, numarul lor destul de mare, deci puncte-n plus pentru densitate. Asadar, din 70 si ceva de tigri, unii zic ca trebuie sa fii al naibii de nenorocos sa nu vezi macar unul. De aici si pana a-l vedea tolanindu-se pe poteci, jucandu-se in apa sau atarnand de un templu, e totusi cale lunga. Si daca se intampla asta, trebuie sa joci la Lotto Prono clar 🙂 Totusi, la numai o zi distanta de noi o prietena din lumea instagrameasca a vazut unul trecand fix prin fata masinii lor 🙂Sursa: Pinterest


Sursa:Pinterest


Sursa: Pinterest


Sursa: Pinterest


Am pornit pe la 7 si nu dupa mult timp ghidul a luat urma unui tigru, lucru rarisim intrucat cei mai multi se orienteaza dupa alarmele date de caprioare dar daca s-a brodit sa treaca animalu’ pe acolo si sa lase o frumusete de urma pe nisipul nevanturat de roti, ce sa-i faci? 🙂 La nici 30 de minute a inceput padurea sa freamate si la cateva secunde dupa, cei cu vederea mai buna au observat doua picioarele enorme cum se miscau agale, la 150 de metri de noi. Personal nu l-am vazut dar Matei spune ca i s-a parut ca e un om cu pantaloni portocalii, ce pare ca merge linistit printre copaci. Eu, insa, de la sunetele caprioarelor m-am teleportat instantaneu in pestera din Taman Negara, unde aceleasi sunete s-au auzit de vreo 3 ori in noaptea aia. Si nu e niciun dubiu, sunt alarme ce spun: vine un pradator, l-am vazut, feriti-va ca ma pun pe fuga!


Din pacate, nimeni nu iti face un scurt instructaj inainte sa intrii in parc. Lucru ce noua ni se oare imperios necesar mai ales ca daca dai un search pe Google dupa “tiger attacks in Ranthambore”, te trec transpiratii reci pe sira spinarii si alta nu. Oameni care zbiara, rad si fac zgomote total nelalocul lor in astfel de momente, tigri care alearga dupa masini, oameni care se dau jos din masini si tot asa. N-a fost cazul aici, probabil si pentru ca unele atacuri au fost prea indepartate si intre timp s-au luat masuri, marturie stand faptul ca nu ai voie sa scoti din perimetrul masinii nimic ce poate fi inhatat. Totusi, nu cred ca strica nimanui o scurta lista cu do’s and dont’s, mai ales ca intalnirile sunt frecvente iar animalele total imprevizibile. Si daca-n Africa am stat chiar la un picnic inainte de raul Mara, aici sa nu-ti treca prin cap nici da te dai jos sa-ti faci nevoile, caci nu stii niciodata ce te pandeste sau pe cine faci sa ramana fara licenta 🙂

Safari-ul de la pranz s-a desfasurat intr-o masina mare cu mult mai multi oameni si a fost mult mai putin dinamic fata cel de dimineata. Cu alte cuvinte, am vazut un tigru la 50 de metri distanta printre boshetarisuri si tulpini de copaci si am stat aproape 2 ore sa-i asteptam orice miscare. In afara de faptul ca s-a ridicat, a mers 3 metri si apoi s-a trantit iarasi in praf, nu s-a intamplat nimic notabil. Prezenta lui, atmosfera, natura, zgomotele sunt, insa, fara corespondent in lumea simturilor 🙂

Nu-s numai tigri in parc dar sunt, incontestabil, cei mai dezirabil de vazut. Padurea-i plina de caprioare patate, sau spoted deer cum o sa le tot auzi spunadu-li-se, caprioare Sambala, cele cu gustul cel mai fin pentru papilele tigricesti, porci salbatici, crocodili, maimute, papagali, pauni si alte miliarde de pasari. Au chiar si hiene, leoparzi, ursi si alte salbaticii timide in fata camerelor 🙂
Ce nu se teme de camere, zgomote, fasaieli si alte cele, este, ai ghicit, homo sapiens-ul nostru drag, plin de rasete si triluri inalte, ce te face sa te-ntrebi de ce naiba e oare acolo si ce anume pe lumea asta l-a adus intr-un mediu asa de linistit? Ah, am inteles acum, ca sa se faca auzit! Cazi, zau, oameni mai galagiosi ca aici rar mi-a fost dat sa vad in pustietati. Mai cu seama ca, v-am zis, rareori am vazut pe cineva sub 60 de ani. Dar daca nici India, draga de ea, n-are loc pentru ei, atunci ca zau daca stim ce tara-i mai potrivita pentru a te face sa te simti zeul zeilor.Cu un singur lucru vrem sa va mai retinem, in caz ca ajungeti pe aici si vreti sa mergeti la tinta singura 🙂 Nu prea facem recomandari de fel dar Jungle Retreat Ranthambore e un resort la care ne-am intoarce maine, si asta chiar daca sunt einspe mii in jur, si toate mai cu mot ca altele. Cumva, din mijlocul Nicaieri-ului, rasareau niste mancaruri de te lingeai pe degete, ei neavand bucatarie 🙂 Linistea era la loc de cinste iar rangerul te rezolva cu tot ce-ti trecea prin cap. Am avut pana si un modem la discretie, transport gratuit pana la gara, booking-uri facute ca deh “we are friends, now” si alte mendre demne de turisti straini 🙂
Va lasam datele lor si va uram sa vedeti atatia tigri cat vreti 🙂 Ah, si poate va luati s-un obiectiv cu zoom ca sa vedeti fix in lumina ochiului 🙂

share