ENTER YOUR KEYWORDS

20160314_210043

Gata, ne-am luat bilet de tren si ne pregatim pentru Sa Pa. Soft sleeper ca nu se putea altfel pentru un drum de 8 ore si acelea pe timp de noapte. La 21 ne-am prezentat in gara si la 22 fix fix fix am plecat cu scartait de sine. In compartiment cu noi, un ghid ratacit de grupul lui, o englezoaica si noi doi. Am vorbit un pic pana ni s-a facut somn, ne-am bagat capul in pernele moi si am adormit leganati in toate partile. Ne-am trezit pe rand de vreo 5 ori pana am ajuns in Lao Cai. Ceata, frig si mult prea de dimineata pentru sentimente calduroase 🙂 30 de minute mai tarziu van-ul ne-a lasat in centru, ne-a aratat unde-i hotelul si gata, descurca-te 🙂
Noroc cu niste fete Hmong dragute care, dupa ce ne-au plimbat de la un hotel la altul, l-au gasit pana la urma pe al nostru, cu pinky promise-ul sa mergem in trekking cu ele maine. “Mai, dar de unde stiti voi de pinky promise …?” Oricum, sa nu te puna necuratul sa le promiti ceva ca umbla dupa tine-n tot orasul. Ok, fie, poimaine mergem in trekking cu Joe in Ta Van, satul ei de prin munti. Ne vedem la 9 am la hotel. Ce credeti, a venit? :))

bun

Am iesit pe strasse dupa o ora. Era atat de frig si totul atat de innamolit incat am tras pe dreapta la un magazin si ne-am intolit din cap pana-n picioare. 15 minute mai tarziu a iesit soarele si a aruncat in noi cu temperaturi inalte pana dupa ce-am plecat.
Sa Pa e un oras de munte, la peste 1000 de metri cu niste peisaje ce pot parea superbe la prima vedere. Asta pentru ca intotdeauna campurile de orez sunt impresionante, mai ales daca vii aici in iunie-iulie cand sunt de-un verde orbitor. Daca te uiti mai atent, si asta aveam sa descoperim in zilele urmatoare, campurile de orez nu sunt nici pe departe doar pentru consumul local ci sunt industrializate si ras-industrializate. Muntii sunt razuiti pur si simplu de copaci si pregatiti pentru consumul global…Cu toata ceata din jur nu-ti prea dai seama ce se intampla in fata ochilor dar in momentul in care ea se ridica constati ca totul e distrus sau pe cale de a fi distrus. Se defriseaza masiv, se escaveaza, se construieste, se darama, se modifica … temperaturile sunt extreme, vanturile ba calde ba reci, in oras se formeaza vartejuri de praf mai ceva ca-n desert si mai ca-ti vine sa porti 3 randuri de masti din cauza poluarii! N-am vazut nicaieri prin zona atatea camioane care transporta lemne sau ingrasamant ca aici si atatea campuri de orez facute cu excavatorul si nu cu mainile oamenilor, prin metoda lor, doar de ei stiuta …

20160317_135331
bun 2

Am stat in Sa Pa 7 zile, cu vreo 4 mai mult fata de ceilalalti care vin aici. Adevarul e ca nu prea ai ce face in oras si dupa ce te acomodezi iei calea satelor de prin munti ca sa nu te plictisesti. Cei mai multi turisti sunt vietnamezii care se retrag pentru un week-end la munte si tot de la ei vin si cei mai multi bani.
Orasul e un podium de fashion, fara doar si poate. Diferenta este ca manechinele sunt femei din triburile Hmong si Dzao iar tinutele sunt mereu aceleasi. Pentru ca mai toti turistii stau putin si ele sunt puse pe fast-forward, cu alte cuvinte trebuie sa cumperi azi de la ele, NU maine! 🙂
Cele mai agasante sunt si cele mai multe, adica Hmoangele. Nu scapi de ele, neam! Ce conteaza ca deja ai luat o bratara? Mai ia inca una! Ai doua, deja? Ia-o si pe-a treia! Ai fost in trekking? Mai vino inc-o data si stai si in gazda de data asa! Iar lista poate continua la nesfarsit pentru ca sunt pline de noutati. Mai toate au acelasi disc: de unde esti, cat stai, cum te cheama, cati ani ai? E conversatia basic si de aici se improvizeaza la fata locului. 🙂
Nici “No, no, thank you-ul” nu functioneaza normal prin partile locului pentru ca stau de capul tau pana scot ce-i mai rau din tine ca sa nu-ti mai spun ca sunt in stare sa te astepte zeci de minute pana iti termini treaba pentru a te prelua ca nou si pregatit de ceva aventura tribala. Sunt culmea, va spun 🙂

_DSC0048
_DSC0032
_DSC0341

Dzao, in schimb sunt mai potolite. Sunt si mai putine, ce-i drept dar parca sunt mai pajnice. Toate vand cam aceleasi porcarioare turistice dar comorile comorilor se afla pe fundul rucsacelor din paie sau chiar pe ele insele pentru ca, asa cum va mai spuneam, toate sunt imbracate in costumele traditionale si aproape toate isi vand hainele, accesoriile si materialele lucrate de manuta lor. Eh, asta chiar e o comoara! Femeile Hmong sunt maestre in suprapuneri, detin mestesugul prelucrarii canepei, cunosc misterul indigo-ului iar Dzao sunt cu bibileala si cusaturile mici si marunte. Cel putin Hmongii negri si Dzao rosii, cei cu care dai nas in nas pe toate strazile din Sa Pa.

_DSC0018
_DSC0300
_DSC0057

Deci, cum va spuneam, intreaga Sa Pa e un podium in toata regula gratie celor doua minoritati. Toate alearga in stanga si-n dreapta, apar de pe unde nici nu te astepti, te trag de mana, iti mai leaga cate-o bratara doar-doar sa le promiti ceva, orice! Trebuie sa stie neaparat cat si unde stai ca sa te vaneze a doua zi sau de ce nu, chiar in ziua in care ai venit, la 6 dimineata, rupt de somn. Stiu engleza bine, pricep nuante si pe alocuri sunt chiar certate cu bunul simt. Pe masura ce stai mai mult insa, incep sa te recunoasca pe strada si te lasa, in sfarsit, in pace! Pana la urma, daca n-ar fi ele prin peisaj cred ca te-ai plictisi teribil, deci sa vedem si partea plina a paharului 🙂

_DSC0269

Mai toata activitatea se desfasoara pe strada Cau May, unde gasesti baruri, restaurante, cafenele, saloane de masaj, magazine si mai tot ce vrei iar sambata se inchide si se transforma in walking street. Tot sambata orasul se umple si de restul femeilor din trib ramase acasa in timpul saptamanii. Deci iti dai seama ce imagine frumoasa trebuie sa fie! Vand toti acelasi lucru dar ti-am zis, daca vrei ceva cu adevarat frumos si inedit, trebuie sa le rogi sa-ti “aduca din spate” 🙂 Si cand le vezi ca vin cu cate-o jacheta de-ale lor, brodata, cusuta si migalita parca iti vine sa le iei pe toate. Preturile sunt maricele dar corecte, se poarta negocierea dar nu uita insa, ca ai de-a face cu o munca de ani de zile. Daca nu-ti plac chestiile vintage, atunci te poti agata de tot ce canta sau se poate purta pe umar. Suveniruri nevinovate 🙂

_DSC0015
_DSC0291
_DSC0324
_DSC0319
_DSC0338

Am avut parte si de o aparitie fantomatica incantatoare si spectaculoasa. Trei doamne cu dintii negri de la atata scoarta de copac si tabac, venite din Laos sa-si mai vanda una alta. Rare creaturi, avea sa ne confirme receptionista de la hotel, care nu le-a vazut niciodata in 2 ani de cand lucreaza aici.

_DSC0363

Sa Pa te scoate din plictiseala atunci cand vine vorba de trekking asa ca despre asta va povestesc in urmatorul articol [icon name=”heart-o” class=”” unprefixed_class=””]

rosu si negru de sa pa

share
Trekking in Sa Pa - That Monday
April 11, 2016 at 14:14 Reply

[…] de bivoli, multe campuri de orez si in principal aceeasi imagine de munte despre care va povesteam aici. Si tot mergand noi asa nici nu ne-am dat seama cum am dat nas in nas cu […]

NEXT POST

LEAVE A COMMENT

Your email address will not be published. Required fields are marked *