ENTER YOUR KEYWORDS

Daca de indata ce faceam primul pas in afara avionului comutam pe “travel mode” instant, de data asta, insa, ceva a fost diferit. N-am reusit sa ne deconectam atat de usor cum o faceam anterior, sa dormim atat de bine, sa simtim la fel de intens… Si-n apararea noastra, prea a fost dom’le urat in Bangkok. Pai noi ne-am luat “geci foita” sa ne apere de soare nu de ploaie! In fine, si cand am zis c-am scapat si ca l-am prins pe Dumnezeu de-un picior in Chiang Mai, hop, Accuweather arunca ba c-o ploaie, ba c-un nor, ba c-o ploaie iara. Asa ca travel-mode-ul s-a activat de-abia ajunsi in Myanmar! Si nu stim, zau, daca asta s-a intamplat c-am sarit din oras in oras, ca n-am vazut o limba de nisip sau un strop de mare, ca nu ne-am putut deconecta de la tehnologie, ca wi-fi-urile au zbarnit sau poate doar ca suntem pentru a n-a oara in Thailanda si ne simtim ca acasa… Cert este ca am vrut sa ne cumparam cartele cu multi interneti sa fim prezenti in doua locuri deodata dar … neah…o lasam asa mai moale, fara prea mult stress, fara prea multa tehnologie, doar cu un wi-fi scartaind atunci cand e cazul si cam atat 🙂

Revenind in Mandalay, un soare cat Casa Poporului ne-a intampinat la aeroport si o luna tot cat Casa Poporului la o ora dupa. Si cum calatorului obosit ii sta bine cu somnul NU, toata noaptea ne-a cantat la magnetofon un calugar si ne-au urlat in urechi toti cainii Mandalay-ului de-ti venea sa faci ce-a facut un biet turist care, obosit nevoie mare, s-a dus si a deconectat de la priza magnetofonul cu pricina. Si a facut saracul si puscarie dupa. Asa ca mai bine nu, mai bine cu ochii injectati maine dimineata decat sa fim suspectati ca fiind nerespectuosi pentru un amarat de somn in liniste.

A doua zi am luat-o din loc de dimineata devreme si am tinut-o lunga pana seara tarziu. Am mers pe jos vreo 20 km si am venit inapoi la hotel cu plamanii plini de praf. Am vrut sa vedem Royal Palace care era, chipurile aproape, dar l-am incercuit ca sa gasim intrarea buna pana am facut basici in talpi. Si l-am vazut pana la urma … Pasaportul nu ni-l luam cu noi de obicei, asa ca ne-am luat bilete de intrare si am lasat ceasul gaj, am citit de doua ori cat sa retinem ca trebuie sa mergem doar pe aleea principala fara niciun fel de abatere sau poze in jur. Am vrut ceasul inapoi asa ca am fost turisti cuminti si am mers pret de 10 minute pana in buricul locului. 🙂

Am avut noroc de lume putina si majoritatea localnici, care se imbulzeau sa faca poze mai degraba cu noi decat cu palatul in sine. Si asta aveam sa descoperim pe parcurs ca e o practica extrem de prezenta mai ales in randul fetelor dar nici cu baietii nu mi-e rusine 🙂 Cum te vad, cum se tin dupa tine sa-si faca un selfie. Nici ca se putea mai bine, prilej bun sa facem si noi acelasi lucru cu ei 🙂
Nu suntem neaparat fanii bifatului de obiective dupa brosuri dar de data asta am scos si brosura si harta si Maps.ME de la naftalina. Auzisem despre Burma multe si n-am vrut sa ratam nimic nici macar intr-un oras ca Mandalay-ul. Si cum era de astepat, cele mai interesante lucruri le-am descoperit dupa ce am scos nasul din telefoane 🙂

Cu o seara in urma am zis ca nu vedem bine de la oboseala dar azi ne-am lamurit, birmanezii au volanul pe dreapta si conduc … tot pe dreapta! Da da, si asta li s-a intamplat asa, de pe-o zi pe alta, cand generalul Ne Win, impreuna cu sotia sa au stat si s-a gandit ca asa e mai bine 🙂 Ca sa nu-ti mai zic ca umbla vorba ca sunt locuri in Burma unde nici semnele de circulatie nu s-au schimbat si au ramas tot pe partea stanga.
N-am intalnit un om care sa nu zambeasca si aici nu ma refer la zambetul tipic thailandez ce spune “bine ai venit in Thailanda, sacule de bani!” ci ala autentic, dezinteresat si din toata inima. Caldura cu care esti tratat trece peste orice nor de praf si fum si poluare caci, da, Mandalay-ul nu e tocmai un loc prietenos pentru promenade si plimbari sub clar de luna, cure de aer proaspat sau mai stiu eu ce. E poluat, e prafuit, aglomerat si al naibii de polarizat. Baraca langa baraca langa baraca si zdrang un OZN de benzinarie de zici ca a aterizat de pe alta planeta. Baraca si iar baraca si-un Mall de toata frumusetea. Ziua cald de lesini, seara si dimineata frig de-ti clantane dintii.

Aici am vazut cele mai frumoase fete din toata tarile asiatice vizitate. O frumusete furata de la chinezi, indieni, un mix interesant de trasaturi scaldate-n timiditate pe-o parte dar si in flirt pe de alta parte. Zambete sincere si obraji “imbujurati” de thanaka cea de toate zilele 🙂 Mi se pare ca au respect ce aproape ca te maguleste si te face si pe tine, la randul tau sa fii umil. Oamenii te dezarmeza de orice preconceptie, asta daca ai ajuns pana aici cu preconceptii 🙂

In orice caz, e adevarat ca nu ai ce face in Mandalay mai mult de 2-3 zile cat sa-ti configurezi traseul si ne bucuram ca n-am ramas la planul initial de 5 zile (multumim Simona). A fost suficient cat se ne cumparam bilete de tren, sa vizitam cateva obiective si sa vedem un apus de soare de pe podul U Bein, de toata frumusetea. Multe dintre manastiri si pagode se pot vizita per pedes, daca esti genul. Daca nu, bicicleta e o alternativa preferata de multi turisti, in timp ce taxiul te scapa de toate durerile de cap si expectoratiile de a doua zi dimineata. Taxiurile sunte de mai multe feluri si-n functie de ce preferinte si senzatii tari vrei sa ai, poti sa te deplasezi cu masina, cu pick up-ul sau pe motocicleta. Noi nu ne-am indepartat de primele doua variante 🙂 Spre ex, manastirea din lemn Shwenandaw, cea mai importanta din teapa ei, este la o aruncatura de bat de palat iar Atumashi e la doi pasi de ea.




Dar va mai povestim pe parcurs una alta. Cert este ca am avut din prima sentimentul ca tara asta e altceva si ca oamenii sunt altfel decat toti cei pe care i-am cunoscut pana acum.  E adevarat, sunt multe conflicte in jur si i-am auzit pe multi spunand povesti care mai de care mai tragice sau mai inspaimantatoare. Nu vrem sa ne gandim la ce-i mai rau, nu vrem sa fim nici temerarii lui peste, o sa ne bucuram de Burma asa cum vrea ea sa ni se arate 🙂

share
Simona
January 23, 2017 at 13:25 Reply

Ma bucur ca am putut ajuta. Da, 5 zile sunt cam multe. Noi am stat 4 nopti, in prima am ajuns pe la ora 22 si am lucrat vreo doua. Altfel, nu e neaparat cel mai ofertant loc din Myanmar.

NEXT POST

LEAVE A COMMENT

Your email address will not be published. Required fields are marked *