ENTER YOUR KEYWORDS

_DSC0106

Cand am cunoscut-o pe Su May mi-am dat seama din prima secunda c-o sa-mi fie dor de ea cand o sa vina momentul despartirii. Am vrut neaparat sa stam in gazda la o familie dzao, ca sa echilibram cumva balanta care inclina in favoarea hmongilor asa ca am organizat un trekking inspre Ta Phin, pe un traseu nu foarte strabatut de turisti. Su May ne-a asteptat in receptia hotelului, a intins sfioasa o mana inspre noi, s-a prezentat intr-un mod profi incat ziceai ca face pe ghidul de-o viata si am plecat la drum.  Familia la care trebuia sa ajungem era chiar a ei, mai precis a surorii ei, undeva la descurajanta distanta de 15 kilometri de oras. Cand am auzit sa ni se faca rau si alta nu caci tare ne mai dureau picioarele si ne ardeau fetele de la traseul anterior si de la soarele nu foarte bland cu noi. In fine, am zis “asta e” si am urmat-o spasiti. Cand sa aruncam seria de intrebari a oricarui turist curios cand e pus fata-n fata cu asa fenomen interesant, Su May ne-a zis foarte clar si sigura pe ea ca vorbeste mult si ca-si cere scuze anticipat dar nu poate sa se opreasca. Dar vai, exact ceea ce voiam :

Si asa a-nceput distractia

_DSC0095

Ne-am molipsit de buna dispozitie caci Su May radia prin toti porii. N-am mai vazut de mult timp un asa zambet sincer si senin si aproape ca nici n-am observat ca defapt drumetia noastra a fost aproape integral pe un drum asfaltat si nu pe vreun traseu prafuit prin munti. Pana la urma, taman bine cat sa mai aflam una alta si exact ce ne trebuia dupa ziua de ieri

Am inceput sa vorbim despre costumele lor caci ne uitam amandoi fermecati la felul in care era ea imbrăcata. Peste niste pantaloni largi si frumos brodati avea o jacheta interesant croita in asa fel incat spatele ii era strategic ascuns de orice privire patimasa. Peste toate acestea era legat un brau iar pe cap avea basmaua rosie emblematica pentru orice trib dzao … rosu. Mai tarziu aveam sa intelegem de la sora ei ca toate motivele de pe costume reprezinta simbolul muntilor, al orezului, al padurii, al copiilor si ca ele si le fac singure. Sunt cam 90% handmade iar pentru pretul potrivit le vand fara ezitare. Ciudat sau nu, costumele vechi si handmade integral costa mai putin decat cele noi care au facut cunostinta si cu o masina de cusut in viata lor.

_DSC0113
_DSC0252
_DSC0239
_DSC0237

Cum va spuneam, drumul n-a fost greu dar a fost lung si a trecut repede. Nu de alta dar Su May ne-a povestit intr-una ba despre cum a facut credit la banca sa-si construiasca o casa din bambus, ba despre cum l-a cunocut pe sotul ei si cum au invatat sa se iubeasca, ba despre nunti, despre traditii, natura, engleza ei invatata de la turisti, despre cei 9 frati pe care-i are si despre cum nu le da dulciuri copiilor ei pentru ca nu sunt sanatoase. Da, la 25 de ani are 3 copii si stie ca dintii albi nu-s prea rezistenti, ca ciocolata in exces nu e buna sau ca mai bine inlocuiesti untura de porc cu uleiul vegetal. Tot de la turisti le stie pe toate pentru ca in afara sa-si scrie numele si numarul de telefon pe-un colt de hartie alte litere si cifre nu cunoaste :
La un moment dat am trecut peste un deal si ne-a aratat tare mandra ca undeva in zare este casa ei. Nu prea mare dar suficienta pentru toti 5, construita cu ajutorul vecinilor si pregatita pentru o viata de familie departe de soacra si de alte rubedenii. Norocul ei, ca altfel toata viata si-o petrecea gatind, spaland, dereticand pentru toata familia sotului. Asa-i traditia la fel cum tot traditia le pune pe femeile dzao care locuiesc cu soacrele, sa-si rada perciunii, sprancenele si parul de pe frunte, adica tot ce poate iesi afara din basmaua lor rosie. Din motive de igiena nu de alta! Ea a renuntat la obiceiul asta de cativa ani, de cand locuieste cu sotul. Tare intelegator, de altfel.

20160318_130117
20160318_111137
20160318_124113
20160319_113634

Si uite asa, din vorba-n vorba am ajuns am ajuns si-n Ta Phin . Homestay-ul nostru se prezenta aproape luxos fata de cele anterioare. Camera proprie, saltea moale, baie la parter si o intreaga terasa doar pentru noi, singurii oaspeti fiind. I-a lasat surorii in grija sa nu care cumva sa cinam singuri sau sa ne deranjeze pe timpul noptii, apoi a plecat pe jos spre casa. Si acum imi aduc aminte ca aici am mancat cele mai bune spring rolls-uri din lume facute cu un pic de teama si emotie, ca orice gospodina adevarata care nu stie cat de mult o sa placa mancarea ei printre straini. Intre noi fie vorba, majoritatea femeilor dzao gatesc de-ti vine sa arunci cu caciula-n caini asa ca sa lasam modestia deoparte, ca aici nu-si are rostul 🙂 Ne-a servit cu niste vin din orez si c-o bere la bol, ne-am amestecat chopstick-urile toti prin farfurii, caci la masa se alaturase sotul, copiii, soacra si altii de prin familie, am laudat mancarea pana am facut-o sa roseasca si dusi am fost la somn.
Dimineata ne-am trezit in miros de clatite cu mere si un pic de miere! Ce viata 🙂

20160319_095648
20160318_141607
_DSC0247
20160319_082336

Cu o seara inainte atata mi-a fost sa zambesc la o doamna dzao ce cara un cos in spate. Stiti ce inseamna asta, nu? O tona de costume si broderii gata de vanzare… ne-a urmarit, ne-a tot rugat sa mergem spre casa ei, a rascolit tot cosul mai mai sa nu plecam cu mana goala si am cedat, pana la urma! M-am ales cu o minunatie de costum 🙂  Adevarul e ca la cum brodeaza toate pe marginea strazii e aproape imposibil sa pleci fara macar un petec de material, o bratara, ceva.

_DSC0195
_DSC0213
_DSC0130
_DSC0255
_DSC0248

Satul nu-i deloc diferit fata de Ta Van ba chiar cu magazine mai multe, cu homestay-uri mai frumoase si conditii mai de Doamne Ajuta, pentru cei care le cauta. Iar daca mergi un pic mai departe dai nas in nas cu o pensiune-hotel in toata regula, construita de si pentru fratii vietnamezii carora le place trekking-ul dar in anumite conditii. D-aici si drumul asfaltat caci n-ar merge pe jos nici daca-i pici cu ceara.
Una peste alta, ce sa mai, hai mai bine sa le numim sate in loc de triburi ca-i mult mai potrivit :

_DSC0163
_DSC0211
_DSC0141
_DSC0198
_DSC0151
_DSC0154
_DSC0164

Buuun, ne-am mancat clatitele, ne-am lasat gazda sa-si prepare mancarea-i delicioasa si pentru grupul mai mare ce avea sa-i calce pragul mai spre seara, am asteptat-o pe Su May si ne-am luat la revedere lipicios. Nu inainte de a ne da doua bratari facute ad hoc, de colectionari ce suntem :

20160318_095052
20160318_103831

Drumul de intoarcere a fost la fel de lung si de interesant presarat in dreapta cu cateva frunze de cardamon, in stanga cu ceva vai defrisate si-n fata cu cateva culturi de anghinare. Su May isi aduce aminte vag ca a vazut si o altfel de imagine dar asta pe vremea cand era copil, cert este ca alunecarile de teren care omoara familii intregi, temperaturile extreme si vantul puternic le pune acum pe seama naturii asa cum o stim si nu asa cum am facut-o noi sa fie ..
Am ajuns la hotel si entuziasmul de a tine legatura cu ea ne-a facut sa-i cerem numarul de telefon…O sa te sunam cand ajungem data viitoare in Sa Pa! 🙂 Si asa de tare am vrut s-o imbratisam si s-o pupam dar, va spun sincer, tribalii astia au o oarecare distanta si raceala. Doar zambetul a dat-o de gol: ne-a placut si ea 🙂
share