ENTER YOUR KEYWORDS

Cum era Siem Reap-ul de pe vremea cand l-ati vizitat voi? Ca pe noi tare ne mananca limba sa-l comparam c-un Cairo sau cu orice loc care se ghideaza dupa lozinca “Once in a lifetime”. Si, stiu, nu-i corect sa spui ca e turistic, noi fiind niste ditamai complicii de turisti veniti sa vedem ditamai sit-ul turistic dar jecmaneala mai mare ca-n Siem Reap am vazut numai la Piramide! Si tare ne place sa plecam la drum cu sentimentul ca putem sa fim pe drumul asta ori de cate ori vrem si tocmai de-aia “o data in viata” e o idee cu care nu simpatizam deloc. Asa ca daca va faceti planuri pe termen scurt pentru Siem Reap, lucrurile stau asa: o zi, trei sau sapte in complex costa 37, 62 sau 72 usd, un transport modest pentru cei neprietenosi cu bicicletele sau motocicletele costa 20 de dolari pe zi, ghidul mai pune-l 20 si masa de pranz inca 20. Total? 325 de dolari pentru 3 zile, de cuplu. Cam dublu fata de Bagan. Daca iti faci planuri pentru Asia pe termen lung, atunci deschide un excel si fa niste calcule mai serioase ca s-ar putea sa patesti ca noi, sa ramai cu un gust amar vis-a-vis de cat si cum ti se iau dolarii din portofel. Apropo: cat a costat ultimul apus pe care l-ati vazut? Aici costa 5 dolari pe zi 🙂

Angkor Wat

Si chiar daca in termeni moderni ce facem noi aici se numeste “haterism” in realitate suntem doi oameni care au inteles ca pentru a vedea un loc minunat trebuie sa se supuna unor reguli fara sens, sa plateasca o suma aproape dublata fata de cea anterioara fara sens si, in principiu, sa faca niste lucruri care n-au niciun sens nici macar pentru cei care ti le explica cu sens, chipurile.
Si daca “a merita experienta” inseamna a intra intr-un soi de inertie a momentului si de a subscrie la un soi de clisee turistice, atunci a meritat din plin si pentru noi.  Mai corect cred ca ar fi sa spunem ca merita efortul de a ajunge pana aici asa cum merita efortul de a ajunge oriunde. In fine, hai ca se invarteste tot poporul Khamer in mormant, saracu’, fara nicio vina 🙂

Apsara Dancer
Si cand vezi ce maretii ascund padurile Siem Reap-ului uiti de toate supararile pamantului dar n-avem cum sa nu-l asemanam cu un om care te lasa sa-i vezi doar partea frumoasa si nu vrea, Fereasca Sfantu,’ sa te abati de la traseul pe care ai fost pus din start.

Angkor Wat

Am ajuns aici cu un minivan ce ne-a carat direct din Saigon pana-n buricul targului. Si dam si noi informatia mai departe ca poate v-ajuta: daca alegeti sa mergeti pe-acelasi drum ca noi, sa luati un bus direct si sa nu faceti popas in Phom Phen dacat daca vreti sa stati 2-3 ore degeaba pana schimbati van-ul. La fel si cu ajunsul in vama inainte cu mult timp de ora deschiderii, adica inainte de ora 7. Am plecat pe la 8:30 si am ajuns pe la aceeasi ora, dar seara. Intre timp, nu stiu sincer cum au trecut formalitatile pentru viza ca zau daca ne-am vazut la fata cu vamesul cu pricina. In fine, drumurile-s bune, confortul e exact ce-ti trebuie sa nu te anchilozeasca de tot iar experienta, per total a meritat pentru noi mult mai mult decat un bilet de avion luat din pripa si cam scump. Plus de-asta, v-am zis, nu ne mai dam jos din atutobuz, neam! Asa de bine ne-am obisnuit 🙂

Buuun, nu stam prea mult la povesti ca nici Siem Reap-ul nu vrea sa te tina pe loc. Poate ai ceva treaba si el te retine. Totu-i pe fast forward si am vazut nu putine persoane care vin de pe drumuri lungi, isi bookuiesc turul mic pentru aceeasi zi s-apoi a iau din loc a doua zi. Tocmai de-aia, tururile se impart strategic in Cercul Mic si Cercul Mare. Cercul Mic contine highlight-ul expeditiei, Angkor Wat-ul, in timp ce turul mare te duce si pe la alte temple. Si daca te gandesti sa le combini cum vrei tu, adica un Ta Phrom, un Angkor, un Bayon s-un Ta  Som de exemplu, nu merge! Nu nu nu!  Si nu pentru ca nu s-ar putea ci pentru ca … nu se poate 🙂 V-am zis cu regulile fara sens de mai sus …

Angkor Wat

Ne-a fost greu sa ne stergem din memorie Bagan-ul si-aproape imposibil sa ne imaginam Angkor Wat-ul altfel. Si cand spunem Angkor Wat, ne referim la tot complexul si nu doar la templul cu acelasi nume. Dar cand ajungi pe drumurile ce te duc la temple, totul ti se arata cum nu ti-ai imaginat vreodata. Asa ca in prima zi ne-am urcat in tuk tuk s-am pornit spre ceva ce n-avem cum sa descriem nici in cele mai alese cuvinte sau poze. Si daca-n Bagan vezi templele inca de pe strada principala sau chiar te-ntalnesti cu unele in curtea hotelului, spatiul fiind unul vast si usor de observat de oriunde, aici ele ti se arata dupa ce strabati jungla, cu tot cu copacii ei enormi si cu atmosfera-i misterioasa.

Neak Pean

Neak Pean

Preah Khan

Se spune ca Angkor Wat-ul trebuie lasat spre seara, atunci cand soarele apune si asa am facut si noi. Asadar primele vizitate au fost Ta Phrom si Banteay Kdei. Majoritatea templelor sunt construite in secolele 11-12 si te impresioneaza pana la lacrimi prin arhitectura, basoreliefuri dar nu in ultimul rand prin contopirea perfecta cu natura caci nu in putine vei intalni copaci ce si-au pus radacinile stapanire pe zidurile vechilor temple. Si-au fost lasate asa, sa bucure ochii muritorilor. Si nu vrem nici in cazul asta s-o dam in Wikipedia sau in carti de specialitate, vrem sa va spunem doar ca la fel ca si-n cazul Baganului, Angkor Wat-ul te lasa mut si inmarmurit atunci cand ii treci portile. Si n-are cum, oricat de carcotas sau rautacios ai fi sa nu te miste catusi de putin.

Angkor Wat

Singurul regret pe care l-am avut a fost ca am trecut aproape razant pe langa Bayon si n-a fost chip ca-n urmatoarele zile sa induplecam pe cineva sa ne mai duca o data la el. In fuga spre apusul cu pricina, ne-am pierdut tuk-tuk-ul si a trebuit sa-l cautam rapid pana nu pierdeam si momentul, asa ca am inconjurat Bayon-ul dar n-am apucat sa intram in ceea ce unii spun ca-i ca un urias inghesut intr-o cutie de chibrituri, neputandu-se lauda cu larghetea coridoarelor vecinului de peste gard, Angkor Wat.

Angkor Wat

Bayon Temple

Concurentul acerb al Angkorului la categoria notorietate este templul Ta Phrom. Sau poate Tomb Rider va suna mai cunoscut! Si intre noi fie vorba este si frumos din cale afara, nu numai faimos datorita Angelinei. Care, apropo, ca o dam din una-ntr-alta, era si ea prezenta in Siem Reap pentru premiera filmului regizat chiar de manutele ei.

Ta Som

Angkor Wat

Dupa apusul din dotare, care se intampla in fata templului si nu in spatele lui cum poate te-ai astepta si dupa poza renumita cu templul reflectandu-se in lacul “innuferit” din stanga lui am luat-o la goana spre hotel si spre o noua zi in complex, caci mai mult de ora 18 nu-ti este permis sa stai aici. As mai adauga ceva ce nu mi-a dat pace dupa ce-am auzit povestea si anume ca un elefant a dat Ortu’ Popii de la atata epuizare si du-te vin-o-ul din interiorul templului Angkor. Asa ca daca aveti planuri sa faceti o plimbare pe spinarea vreunuia, poate va mai ganditi inca o data 🙂

Angkor Wat

Buuuun, a doua zi a avut cam acelasi vibe, cu hopping-uri printre temple, pranzuri exagerat de scumpe si privelisti de-ti sta inima-n loc. Si nu stiu cum s-a intamplat sa ne luam teapa tepelor si sa nu punem si noi piciorul in Banteay Srei sau sa facem un trekking pe muntele Kulen dar in a treia zi am ajuns sa ne suim in tuk tuk s-apoi in barca si sa luam drumul satului plutitor. Deh, aveam imagini cu lacul Inle in cap si-am crezut ca repetam istoria. In realitate insa am vazut crocodili impaiati in toate formele posibile. Am fost, hai sa nu zicem obligati, dar sfatuiti sa cumparam un sac de orez la suprapret pentru copiii ce invatau la scoala de langa magazinului unde se vindea sacul cu pricina s-apoi ne-am indreptat spre hotel, mai mult la cerere 🙂

Angkor Wat

Siem Reap-ul in sine, nu ne-a spus prea multe. Poate pentru ca aveam si capsa pusa de la atata informatie laconica si dorinta de stors din tine toata valuta detinuta, de la atata “tuk-tuk, sir” care ajunge sa te scoata din minti, la un moment dat sau cersatorie pe care esti instruit s-o ingnori dar nu poti. Cert este ca n-aveam cum sa nu remarcam aglomerarea de turisti si de contraste cu duiumul. Restaurante cochete, demne de frantuji get beget, pizzerii delicioase, gelaterii, restaurante vegetariene cu staif amestecate cu mizerie, gunoaie, indolenta si ignoranta. De ce se intampla toate astea si de ce Cambodgia este tara care ne-a dezamagit cel mai mult, nu stim. N-am gasit inca o explicatie logica pentru mizerie, de exemplu, si de ce-ai astepta sezonul ploios sa-ti curete gunoiul din fata casei. De ce pui mana pe-o comoara gasita si-o declari rapid ca fiind a ta, unde, cand si de ce s-a pierdut zambetul, de n-a mai putut fi gasit in atata amar de vreme?






share
Sabrina
May 11, 2017 at 09:02 Reply

Ce mi se pare mie scump in toata ecuatia asta e costul intrarii pt 3 zile care e 62 de dolari (inainte fiind 40). Dar sa nu uitam ca si la Louvre intratea costa cam 15 euro. Da, pt Asia sunt multi 62 de dolari, dar e turism si stiu ca lumea oricum va plati banii astia.

Andra
May 11, 2017 at 10:10

Scump, nescump, asa este, lumea plateste. Asa si noi, numai ca nu mi-a placut modul in care ti se scot banii din portofel. Sau poate trebuia noi sa facem un research mai amanuntit si sa nu luam excursia in complex de la hotelul de unde am fost cazati si care ne-a dat niste informatii super laconice. Pana la urma urmei, vorba unora, te duci acolo pentru asta si te supui regulilor casei.

NEXT POST

LEAVE A COMMENT

Your email address will not be published. Required fields are marked *